Dragoste sub pistol - LA FAMILIA ADRIANNI [TRILOGIE FINALIZATĂ PE WATTPAD]

Capitolul 17 - Apropiere.

Apropiere.

Rosella

Briza de afară îmi mângâie părul care se lasă în bătaia sa, formând un dans nedeslușit. Un cântec măiastru, departe de cunoștința noastră.

Respir și expir aerul înmiresmat, după care mă așez în vârful patului, turcește, cu gândurile vraiște.

Antonio.

Și-a cerut scuze.

Am simțit...ceva pentru el.

Pentru acea Laura.

Ură pentru ea sigur.

Dar, pentru el? Ce simt?

Femeia aceea pur și simplu încearcă să lege o prietenie cu mine, pornind de la o relație bună. Pandorra mi-a demonstrat deja că nu este o alegere bună să-i intru în mreje, iar modul în care mi-a vorbit astăzi la masă m-a determinat să-mi fac o părere despre ea.

Bâzâitul telefonului îmi atrage atenția, așa că mă ridic și îl iau în mâini, glisând fără să mă mai uit cine e.

— Rosella, o aud pe Pandorra gemând.

Mă încrunt.

— Da?

— Știi cât de mult te iubesc?

Chicotesc.

— Pandorra? pufnesc amuzantă.

— Adu-mi și mie niște eclere de jos, că mor de poftă, se vaită. O să îmi dau duhul în pat dacă nu gust.

—  Bine, bine, râd. Pentru tine, orice.

Las telefonul în pat după ce-l închid și cobor la parter, pregătită să-i satisfac capriciul prietenei mele. Pașii mei se accentuează pe măsură ce observ chipul Laurei de la distanță, încercând cu ardoare să evit întâlnirea dintre ea și mine. Nu vreau ceartă, nu vreau să creez probleme. Niciodată n-am fost genul care să obțină beneficii din astfel de lucruri. Și, nu zic că Laura este neapărat profitoare, dar are acea scânteie care ne diferențiază una de cealaltă. Eu sunt tipul introvertitei, iar ea al femeii libere, stăpâne pe propria viață.

Totuși, avem un numitor comun. Când suntem rănite, avem puterea de a sfâșia inamicii cu colții, transformându-ne în niște fiare incredibil de frumoase și puternice. Avem capacitatea de a manipula, a învrăjbi, a distruge și a risipi. Avem puterea de a sădi iubirea, dar fiecare dintre noi alege care din aceste lucruri dorește să le facă.

Suntem precum apa și focul la contact, creăm explozie.

Iar interacțiunea dintre noi este mai fatală decât cea dintre un meteorit și pământ. Odată ce ne-am dezlănțuit, ravagiile nu mai pot fi reparate.