M-am trezit din cauza alarmei ,ce imi ridica nervii pana la cer din cauza acelei mirobolante gălăgii..Din nefericire , am dat cu mâna peste telefon iar acesta a cazut jos.
Eu: La naiba!!
M-am rugat si m-am tot rugat sa nu se fii spart ,dar in acest moment ,nu prea imi mai păsa de nimic înafară de somn. Am zis să mai stau 5 minute dar se pare ca nici soarele nu e in favoarea mea..Macar e o zi frumoasă ,fară picături de apă, așa cum a fost toată luna de nu am avut niciun chef de viață..M-am dat cu o lene jos din pat iar primul lucru pe care l-am facut a fost sa imi iau telefonul de pe jos. De data asta ,Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile..
Eu: Nu s-a spart!!!
Din senin mi-a apărut un zâmbet când mi-am dat seama de ce am pus acea alarmă... Astăzi e prima zi de școală! Dar sa nu credeți ca merg acolo ca sa învăț...am eu note bune ,dar chiar nu imi place ,e foarte plictisitor sa stai toată ziua să înveți..Dar ca să îți împlinești visul ,trebuie sa muncești! Revenind la motivul pentru care sunt asa de fericita ca merg la școală.. Păi.. Acolo ma voi întâlni cu cea mai bună prietenă!! Nu am mai văzut-o toată vara deoarece a fost plecată in Japonia cu familia sa , vă dați seama ce trist e sa nu ai pe cineva in preajma ta? Sa te simți singur? Ei bine..asa m-am simțit eu...
Mama: Lea ,o sa întârzii in prima zi de școală ,grăbește-te!!
Oh da..Am si uitat noțiunea timpului din cauză că eram scufundată printre gânduri..Ma uit la ceas si văd ca este 7:30..
Eu: CEEEE? *țip speriată ca nu cumva să întârzii fix in prima zi de școală*
Sar ca arsa de pe marginea patului spre dressing , încercând sa aleg ceva dintre miile de haine pe care le am ,in criză de timp. Am ales ceva repede si am fugit spre baie. M-am îmbrăcat așa :
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mi-am prins parul într-o mică codiță la spate (eu am parul ondulat dar dese ori il îndrept cu placa) si mi-am facut un machiaj simplu. Sa nu uităm de cel mai important lucru... brățara care ne leagă prietenia.. Am ieșit din camera val vârtej , am coborât repede scările ,aproape căzând si nici nu mi-a mai trecut prin gand ca trebuie sa mănânc micul dejun ,chiar daca stau nemâncată de ieri ,de la prânz, sau sa ii spun mamei ca plec. In câteva minute am ajuns la școală , școala fiind aproape de mine si cum sa intru pe poartă o vad pe SooAe ,așteptându-mă cu o fața tristă. Ce s-o fi întâmplat cu fata asta? Ultima oara cand am vazut-o așa a fost acum multi ani..
*SooAe povestește*
Când să ies pe ușă , mă strigă mama.
Mama: Scumpo..am o veste foarte proastă...din pacate , ne vom muta in Japonia din cauza firmei..imi pare foarte rău..
Am stat puțin sa analizez situația si am simțit cum ochii mi s-au invadat cu lacrimi..Nu pot să cred ca o voi pierde pe Lea așa...De ce trebuie să trăiesc într-o familie bogată..De ce trebuie sa sufăr? M-am saturat...Chiar nu stiu ce o sa ii zic Leei..
