Afara ploua infernal, iar eu cu prietenele mele, profitand de vara ploioasa dar calda, am iesit din cabana si ne-am dus pe coasta, alergand prin ploaie, cu soarele mangaindu-ne usor pielea bronzata, specifica Luptatorilor. Alergand prin curcubee.
Lumea in care traiam era una dinre cele mai dure, dar colorate. Era an bisect, anii pe care ii iubeam. Cand primavara incepeau scolile si antrenamentele pentru gradul de Aparati si Luptatori, oamenii normali care erau aparati de Luptatori, creaturi fizic creat la fel ca oamenii dar cu abilitate de lupta si vanatoare mult mai ridicata; primavara era nula, natura nu ne aducea nici o bucurie, afara cerul era palid cu nori gri, nu batea vantul, nu ploua. Primavara erau cele mai multe teste, iar locuitorii lumii nu erau distrasi de natura deloc, asta ajutandu-i sa invete sau antreneza mai mult.
Vara, cand Luptatorii si Oamenii incepeau orele de teorie spirituala, cand invatau sa iubeasca ceea ce fac, soarele stralucea continuu, iar cerul sangera culori tot anotimpul, in fiecare zi la ora 8 seara, cand soarele inca lumina (soarele nici noaptea nu apunea), cerul albastru stropeste lumea noastra cu mii si necunoscute culori, este acoperit cu o bolta de curcubee, ne lasand un petic de cer vizibil.
Iarna, cand fiecare Luptator cu scoala terminata si gradul obtinut, isi primeste colegii de cabana, unul dintre ei fiind Om si-si impart camerele. Clima era parca pictata cu magie, afara sunt temperaturi foarte mici fiind imposibil de iesit afara din cabana, sunt obligati sa ramana in camerele lor pentru a se imprieteni. Luptatorii trebuie sa colaboreze cu ceilalti semeni ai lor si sa aiba grija de Om.
Toamna, Oamenii isi alegeau slujba iar Consiliu alegea 2 Luptatori pentru fiecare dintre ei. Ca Om trebuie sa studiezi planetele, plantele, pictura, informatica, limba romana, matematica, istoria.
Ca Luptator trebuie sa te antrenezi, fizic, sa stai cu instructorul tau zi si noapte, invatand atacuri, lovituri, orientare, chimie si multe alte materii si exercitii fizice. Trebuie sa alergi 10km dimineata si 10km seara.
Toamna zilele sunt ca cele normale de pe Pamant. Frunze uscate, cer innorat, dar boarea este placuta iar tabloul realizat este superb, totul presarat cu frunze.
Gandurile imi sunt smulse de imaginea ploioasa, in care eram Luptator cu pielea bronzata in grupul de antrenamente.
Ma trezesc, adica ceasul ma trezeste, ca sa merg la scoala. Ceasul imi striga numele "Mei, Mei, Mei!" Mda, din nou visul... Era prea frumos ca sa fie adevarat. Eu nu eram Luptator chiar daca doream cu ardoare. Eu eram un Om amarat, care era obligat sa fie aparat de altii. Eu trebuia sa invat despre plante in timp ce Luptatorii invatau despre bombe.
Si nici macar nu stiam de ce anume trebuiau sa ne apere! Oamenii nu stiau sa loveasca (exceptie eu) si nici nu voiau ( din nou exceptie eu) iar Luptatorii nu aveau voie sa atace un alt Luptator si in nici un caz un Om.
Oamenii nu stiau de ce trebuie sa fie aparati si nu le pasa! Ei preferau sa invete la mate'. In schimb Luptatorii invata cum sa ucida (presupun) monstri, nu stiu, poate vampiri si varcolaci ca sa ne apere pe ei!! (stiu ca si eu sunt Om dar nu ma consider). Nu avea nici un sens! Oamenii nici nu au acces la aceste informatii, dar fratele meu mai mare lucrase foarte mult pentru Consiliu si de dragul meu a... sterpelit cateva dosare.
De cand eram la gradinita eram foarte deschisa catre toata lumea, iar adeseori m-am ranit singura, facand acest lucru si fiind tradata de multe ori. De atunci am avut grija catre cine ma deschid si-mi dau increderea.
Parintii mei si ai lui Sebastian (frati-miu) ne-au abandonat la greu si ne-a fost foarte greu sa ne descurcam singuri, dar ne-am daruit toata dragostea unul altuia si impreuna am reusit sa scapam cu bine. Adevarul este ca noi am aflat cand eram totusi inca mici, ca nu suntem inruditi defapt.
