ÎN ÎNTUNERIC TE-AM ÎNTÂLNIT PE TINE

Capitolul 1

         Primele raze de soare își făceau prezența încet dar sigur in prima zi a lunii August, pătrunzand prin crengile infruzite ale stejarului aflat la fereastra larg deschisă a Anei.
Era trecut putin de ora șapte dimineața, dar Ana era trează de foarte mult timp,însă lenevise in pat ascultând ciripitul păsărilor. Acest lucru o liniștea, o făcea sa fie intr-o lume numai si numai a ei.
           În timp ce asculta cantecul frumos al păsărilor si fiind foarte concentrată, nici nu simți prezenta discretă ce-i drept, a părinților ei intrând în cameră. Tudor si Anca pasira  tiptil în cameră fiicei lor,în  încercarea de ai face o surpriză plăcută de ziua ei.
            Pentru că da,azi in prima zi a lunii August, Ana împlinea frumoasa vârstă de 18 ani.Ea era unică lor fiica si pentru ei ,ea era centrul universului, mica lor rază de soare,asa cum o mai si alintau.
       -La mulți ani!
       -La mulți ani, strigară într-un singur glas ambii  părinți,apropiindu-se fericiți de patul fiicei lor.
Anca ținea în mână o prăjitură cu ciocolată și cu o lumânare aprinsă.Era prajitura cu ciocolată preferată a Anei.
        -Mamă, tată, va multumesc, vorbi ea aproape șoptit fiind emoționată si ridicandu-se în capul oaselor.
         -Scumpo, hai e timpul să  suflii în lumânare, vorbi Tudor,privindo cu blândețe pe fiica lui.
          -Dar nu uita, ca atunci când stingi lumânarea sa îți pui și o dorință iubito,îi spuse mama cu dragoste în  glas, iar apoi îi dădu prajitura în  mâinile Anei.
            Ana ținea prăjitură în mâini și  cu zâmbetul pe buze suflă  spre lumânare și în același timp își puse în  gând dorința "Îmi doresc să trăiesc fericirea maxima".
             -Scumpo...zâmbi tatăl ei,ce dorință ți-ai pus?o întrebă curios,asezandu-se pe marginea patului   în  stânga Anei,în partea cealaltă fiind mama ei.
              -Of iubitule,pe bune?Știi că dorințele nu se mai îndeplinesc dacă sunt rostite cu glas tare,își dojeni Anca soțul.
               -Ok, ok știu ridică acesta mâinile în  semn de predare dar totuși eram curios să  știu ce își dorește frumoasa mea fiică.
                -Ha, ha,ha izbucni în râs, scumpule, nu mai fi asa curios,tu nu știi ce pățesc curiosii?
                -Ba da,mor,dar macar mor informați, i-o trânti Tudor soției lui cu zâmbetul pe buze în  timp ce aceasta îl privi cu ochii mijiti.
                -Gata gata,nu va mai ciondaniti. Tată, oricât de mult îți  dorești să aflii  dorința mea,îmipare rău dar nu pot să îți spun, vorbi Ana afișând cel mai inocent zâmbet.
În  acel moment ambii părinți își îmbrățișara fiica.
                 -Te iubesc mica mea rază de soare,îi spuse mama cu lacrimi în ochi,mangaindusi fiica pe obraz.
                  -Hei, protesta tatăl, nu doar tu îți  iubesti fiica si eu o iubesc,o ador ,ba nu ,o divinizez gesticula Tudor aratandu-și astfel iubirea fata de fiica lui.
                  -Bine bine spuse mama dandu-și ochii peste cap, ambii ne iubim fiica enorm de mult, e bine cum m-am exprimat dragul meu soț?
                   -Mult mai bine ,răspunse acesta zâmbind.
                   -Scumpo  noi te lăsăm sa te schimbi în  liniște și te asteptam sa servim micul dejun.Ți-am  pregătit hainele de aseara sa te schimbi, le ai pe scaunul de la birou,apoi își săruta fiica pe frunte si ieșidin cameră împreună cu Tudor.Acestia se îndreptată spre mica lor bucătărie începând sa așeze masa pentru micul dejun
                   Ana rămasă singură în  dormitorul ei ,merse la fereastră și zăbovi acolo cateva minute inspirand aerul curat al acelei dimineți.Dupa ce își  făcu un duș  rapid si toate celelalte tabieturi,își  îmbracă setul de lenjerie intimă alb ,apoi cu salopetă albă cu dungi bleumarin, își  prinse părul într-o  coadă de cal se incalta cu papucii albi de casa si merse la bucătărie. CU cât se apropie mai mult de bucătărie, își auzea părinți vorbind si chicotind în același timp.
                     Când vru să pășească în bucătărie se lovi cu fruntea de ușa  frigiderului,pentru că exact  în acel moment tatăl ei cauta in frigider trunchiurile de brânză topită.
                     -Auuu , se planse  Ana frecandu-se cu palma pe frunte.
                     -Ah scumpo iartă-mă, nu te-am auzit venind, se apropie Tudor de fiica lui imbratisand-o si sarutand-o în locul lovit.
                      -Stai linistit tată, nu e mare lucru.
                     -Ana iubire, veni mama la ea,lasă-mă să mă uit la tine,poate îți trebuie o compresa rece,se poate înroși si sa rămâi cu un cucui de toată  frumusețea.
                    -Și atunci ai arăta ca și  un unicorn, început sa râdă Tudor împreună cu cele două femei. Lovitura Anei se datora faptului că ea era nevazatoare. Încă de la nașterea prematură suferise complicatii (fibroplazia retrolentala).Din primele luni de viață, părinții au dus-o la mai mulți medici,ba chiar au si încercat tot felul de tratamente dar fără nici un rezultat. Apoi mai târziu, pe la vârsta de 10 ani au încercat primul transplant de cornee însă fără succes, peste patru ani ,au mai trecut printr-o intervenție, dar și aceasta fiind fără succes. De la ultima intervenție se află pe lista de așteptare.
            Chiar dacă suferise două intervenții fără succes, Ana era in continuare optimistă. În cei 18 ani ai săi nu văzuse niciodată lumina  zilei,nu știa cum arătau părinții ei,cum arătau oamenii, florile ,natura ,lucrurile care o înconjoară. În schimb le putea atinge ,simți si astfel știa că fiecare ființă sau obiect avea forma si mărime diferită. La vârsta de 7 ani părinții  au inscris-o la o școală pentru nevăzători, unde Ana a învățat să scrie si sa citească dupa alfabetul Braille.
Ana era o fata frumoasă, cu părul lung si negru ca abanosul, cu ochi nici prea mari dar nici prea mici de culoarea caramelului,cu o gură frumos conturată si la cei 165 cm ai ei ,avea forme frumos proportionate.
         -Hai iubito sa îți mănânci  micul dejun,o îndemna Anca,ți-am pregătit ouă ochiuri cu becan si brânză topită si am mai facut si clătite,spuse entuziasmată mama.
          -Mama îți  mulțumesc, dar nu vreau să mănânc clătite, vreau să îmi savurez prăjitura  cu  ciocolată.
         -Cum dorește sărbătorita, răspunse tatăl, astăzi dorințele tale sunt ordine pentru noi. Ana le zâmbi , apoi începură să își mănânce micul dejun împreună.
         -Ana,avem două cadouri pentru tine,o informa Anca mangaind-o pe braț. Aceasta se opri din mâncat si făcu ochii mari, intorcandu-și privirea către  mama ei.
          -Ce cadouri?
          -Ți-am cumparat o rochie nouă, e superba si are si culoarea ta preferată, e crem.
           -Mama, eu nu am nici o culoare preferată, zâmbi fata,toate culorile sunt frumoase, nu asa mi le-ai descris  tu?
           -Ana ,mama ta vrea sa spună că, cremul este o culoare...dar nu mai apuca să își  termine proporția ca sări  imediat mama ei.
         -Pura, e o culoare a inocenței, pentru că tu esti pură și inocenta mica mea rază de soare. Rochia este cadoul din partea mea scumpo dar sunt tare curioasă si se uită în direcția  soțului  ei ,inpreunandu-și mâinile sub bărbie, să văd ce cadou ți-a  pregătit tatăl tău.
Acesta începu să zâmbească și se întinse să își sărute fiica pe obraz.
         -Scumpo eu...si continuă să zâmbească, eu am să vă invit în  seara asta la restaurant, acesta e cadoul meu,nu este unul material dar cu siguranță îți va satisface papilele  gustative. Apropo am invitat-o la restaurant si pe Flori, prietena ta.
Ana avea un zâmbet cat China de mare si isi îmbrățișa ambii părinți.
         -E ocazia perfectă să pot purta rochita crem.
         -Da Ana ,chiar ai dreptate, răspunse mama. După ce luară micul dejun ,Tudor și  Anca plecaseră la un consiliu la facultatea la care ei erau profesori iar Ana merse în cameră ei unde începu să citească continuarea din cartea ei preferată.