Pierduta mă găsesc din nou în universul inundat de lacrimile amare care nu se mai opresc. Străină mă simt și fata de mine, un suflet cu corp, corp străin, inima străină, bătăi neritmice, oftat prelins pe elanul vocii mele. "De ce" a devenit ceva retoric și redundant. Condamnată la singurătate mă aflu iar pentru a 101-a oară, încătușată în cătușe de dezamăgire, pierdută într-o mare de vise spulberate. Nu mai am nici vise, nici țeluri, nici speranțe, nici vlaga, nici demnitate, nici ura, nici iubire, nici liniște, nici cuvinte de spus, nici lacrimi ... ci doar cei 500 saci de nisip pe care i-am cărat în deșert.
CITEȘTI
Beatã cu sentimente♡
Novela Juvenilbeatacusentimente. Nu sunt vânzătoare de sentimente. Nu sunt o super talentata în ale scrisului. Ce sunt? Un suflet care colecționează vise și culege sentimente din fiecare loc, om, cântec, colț de stradă. Sunt un câmp de lupta unde sentimentele cât...
