Capitolul 4 - Hyung, crezi în suflete pereche?
- Salut! strigă Jisung la urechile unui Minho adormit, speriindu-l.
- Salut? murmură Minho într-o încercare de a rămâne treaz.
- O haide, rază de soare, e dimineață! Ridică-te și strălucești, spuse Jisung luându-l de mână și trăgându-l jos de pe canapeaua unde adormise noaptea trecută.
- Dar e abia ora 8, se plânse șatenul.
- Întocmai, pocni Jisung din degete, avem mai mult timp.
- Să facem ce? întrebă Minho începând să meargă după el, urmându-i pașii în afara locuinței bunicii lui Jisung.
- Să ne plimbăm, să vizităm orașul, îi răspunse Jisung făcând o piruetă în mijlocul trotuarului.
- Ai idee unde mergem totuși?
- Desigur, minți celălalt, știu orașul ăsta ca în palmă.
Mai târziu în acea zi :
- Bun, și acum unde mergem?
Întrebarea lui răsună în mijlocul unui parc pustiu, unde soarta îi aduse la nimereală.
- Pe cărarea aia, evient, spuse Jisung arătând cu degetul o cărare întortocheată.
- Ești sigur? îl întrebă șatenul ezitând.
- Chiar foarte sigur, răspunse Jisung cu o încredere care îl mira chiar și pe el. Ajunse până acolo, de ce să dea înapoi?
Băiatul începu să țopăie pe cărarea denivelată până când ajunse în fața unei uși vopsite în negru și cu advertismente pe ea, care nu au fost luate în seamă de cei doi băieți.
Ușa scârțâi în momentul în care a fost împinsă, lăsând la iveală interiorul dărăpănat și distrus de trecerea vremii. Jisung înaintă ușor, oarecum speriat de împrejurimile ce păreau neprimitoare.
- Hai la etaj, îi șopti Minho băiatului după ce aceștia au controlat fiecare dintre puținele camere de la parter.
Sus, tot era un dezastru : graffiti pe pereți, sticle sparte de bere pe podea și ambalaje de toate felurile aruncate pe jos.
- Sufletele pereche nu există, citi Jisung de pe un perete. Cum de ești atât de sigur, hm? întrebă băiatul de parcă persoana care a scris acel lucru ar fi putut să-i răspundă.
- Subiectul lor e atât de controversat totuși, începu Minho să vorbească. Unii oameni cred că există, altele nu. Depinde de fiecare dacă își poate imagina că există cineva care să te înțeleagă cel mai bine pe lume și să-ți fie alături în viață.
- Hyung, crezi în suflete pereche?
- Da, o fac, îi răspunse Minho zâmbind. Nu e frumos să crezi în așa ceva? Să crezi că există cineva menit pentru tine, că există undeva pe Pământ jumătatea ta și că vei avea nu numai un iubit, dar și un prieten pe viață? întrebă șatenul uitându-se adânc în ochii lui Jisung în timp ce îi mângâia blând părul. Prefer să cred asta, sincer.
