Capitolul XXXIII

683 79 2
                                    

Slăbită după avalanșa emoțiilor intime, Shery își lăsă moale mâna pe umărul lui, apoi și-o coborî pe piept și-i simți inima bătând tare și repede, ceea ce însemna că și el fusese afectat de sărutările ei. Mângâierile lui pe spate o făcură să uite de supărarea înfrângerii. Era ceva nou la el în această seară, ceva greu de definit, o tandrețe exclusivă. Părea mai autoritar, dar Sherry nu înțelegea de ce. Descoperise însă ceva. Își sprijini fruntea pe pieptul său și-i spuse:

- Ceea ce am făcut noi, acesta este motivul pentru care am dorit să mă mărit cu tine, nu-i așa?

Părea atât de copleșită de pasiunea care-i mistuise pe amândoi, încât Stephen zâmbi.

- Este motivul pentru care te vei mărita cu mine, o corectă în cele din urmă.

- Dar nu suntem potriviți.

- Crezi? șopti el Iuând-o de mijloc ca să o simtă mai aproape de el.

- Nu, nu suntem. Sunt multe lucruri care nu-mi plac la tine.

Stephen își stăpâni râsul.

- Ai destul timp să-mi enumeri toate defectele până sâmbătă.

- De ce sâmbătă?

- Dacă ai de gând să devii o scorpie de soție, trebuie să aștepți până după cununie. Stephen o simți cum se crispează. Sherry își ridică privirea spre el. Ochii îi mai erau pierduți în vraja pasiunii, dar refuzul se citea clar pe chipul ei.

- Nu pot să mă mărit cu tine sâmbătă.

- Atunci duminică, acceptă el cu mărinimie, crezând că obiecția ei la această zi era cauzată de grija oricărei femei pentru a-și alcătui un trusou adecvat.

- Nici atunci, spuse ea, dar disperarea din glasul ei nu era deloc convingătoare. Vreau să-mi recapăt memoria înainte de a face acest pas irevocabil.

Scopul lui Stephen era exact contrar.

- Mă tem că nu putem aștepta chiar atât.

- Pentru Dumnezeu, de ce?

- Dă-mi voie să-ți demonstrez, spuse el și o sărută repede dar apăsat. O privi și-și ridică o sprânceană, așteptând părerea despre gestul demonstrativ.

- Bine, e și asta, recunoscu ea, iar Stephen începu să râdă cu poftă, însă nu constituie un motiv pentru a ne grăbi cu ceremonia.

- Duminică, repetă el.

Sherry dădu negativ din cap, ca să-i arate puterea voinței, deși el observa că începe să cedeze.

- Încă nu trebuie să mă spun dorințelor tale, milord, așa că îți sugerez să nu abordezi acel ton cu mine. E foarte poruncitor îi dintr-un motiv îmi crește nervozitatea. Insist să am dreptul la alegere... Ce faci? întrebă speriată văzându-I cum își strecoară o mină prin decolteul ei și-i dezmierdă sânul, apoi se uită ca vrăjit la sfârcul întărit.

- Te las să alegi, spuse Stephen. Trebuie să recunoști că mă dorești și tu, deci trebuie să mă lași să fac din tine o femeie onorabilă duminică, sau dacă refuzi... Lăsă fraza neterminată, iar Sherry se alarmă dintr-o dată.

- Iar dacă refuz... vru să știe.

- Atunci, în loc să mergem la Rutherforzi, ne ducem acasă și acolo voi continua ce am început acum câteva minute, până te fac să înțelegi mai bine sau să recunoști ce ți-am spus. Oricare ar fi situația, rezultatul va fi o nuntă duminică.

Vocea lui avea o hotărâre de oțel și părea atât de sigur pe sine încât știa că poate obține tot ce-și dorește. Sherry se simți și mai neajutorată și copleșită. Era la fel de sigură că va reuși să o facă să recunoască orice. Cu un simplu sărut o putea aduce la extaz și iraționalitate.

AmnezieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum