Partea 2 - Înțelegerea -

19 2 5
                                    

-Hei, totul va fi bine frate.

-Crezi? Uite Maya nu știu de ce idiotul ãla a adus-o aici, dar va fi o belea pe capul nostru.

-Uite Marco, totul va fi bine, i-a salvat viața unei persoane, ce e așa rãu în asta?

-Ce e rãu? Poate fi un spion trimis sau, cineva care ne va aduce sfârșitul.

-Nu mai fi așa paranoic frate, ne-a explicat deja ce a fost și cum a fost. Dacã erai în locul lui ai fi fãcut la fel.

Despre cine vorbeau oare? Despre cel care m-a adus aici? Despre mine?

Am încercat sã mã ridic și am scos un sunet de durere la care amândoi au tresãrit.

-Ești fatã, rezolv-o! i-a spus Marco, Mayei.

L-am vãzut cum a plecat din camerã și am rãmas cu ea.

-Sper cã nu ai auzit ce vorbeam... ãla e idiotul de frati-miu și nu știe sã se abținã când trebuie.

-Este în regulã, n-am auzit mai nimic; mint eu zâmbindu-i.

-Atunci este perfect, nu ai ratat nimic. Apropo eu sunt Maya, dar lasã asta acum, cum te simți?

-Mã doare îngrozitor, am spus eu iritatã.

-Știu, aceea nu a fost o simplã loviturã, ai noroc cã ai scãpat cu viațã.

-Da... noroc, am murmurat eu.

-Nu ai de ce sã îți fie fricã. Știu ce ai pãțit și te informez cã ești în siguranțã aici. Tabãra noastrã este cunoscutã ca fiind una dintre cele mai puternice deci nu are cine sã ne atace.

-Cunoscutã...? murmur eu.

-Da, de ce?

-Am întrebat din curiozitate, îi zâmbesc eu.

-Pãi dacã te-ai trezit, mã duc sã chem asistenta sã te consulte și sã vedem ce putem face în continuare, revin.

Nu am apucat sã obiectez, deoarece s-a îndepãrtat rapid. Pãrea o persoanã drãguțã, dar sã nu uit ce a spus mama: Sã nu ai încredere în nimeni.

-Hey, Maya! aud o voce masculinã care urla de zori. Din câte vedeam, eram într-un spital, iar el sã urle așa... dãdea semne de lipsã de educație.

Intrã în salonul meu și m-am blocat. Era înalt, brunet cu ochi cãprui și îmbrãcat într-o geacã de piele și negru din cap pânã în picioare. Pentru o secundã mã distrase, dar când i-am vãzut blugii mulați am început sã râd.

-Ce ți se pare așa amuzant? a spus el cu o voce durã.

Mi-am șters zâmbetul de pe buze și am zis:

-Cine te crezi tu, mai exact?

Și-a încordat o sprânceanã și pãrea sã se enerveze.

-Nu am chef de jocurile tale pãpușã. Nu te cãutam pe tine, dar dacã insiști, îți va veni rândul.

Am pufnit în râs.

-Uau, ești incredibil. Ce libidinos poți sã fii. Aici este un spital și tu urli ca la tine acasã. Așa ceva nu se face și mai vii sã îți dai și aere. Nu suntem în filme nenea, trezește-te la realitate. În 5 secunde mi-ai stricat aerul din salon și m-ai enervat, iar ãsta e un record. Te crezi tare și ai venit la agãțat fete prin spital, care sunt moarte dupã tine? Și cine vrea sã fie cu tine? Cred cã doar o smintitã la cap te-ar vedea atrãgãtor, așa cã mai bine îți dau un sfat prietenește sã cauți relații cu bãieți cã ei sunt mai cu capul în aer de obicei, așa ca tine.

Sfârșitul meu ești tuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum