Sfârșitul meu ești tu

Partea 3 - Prințesa enervantă -

Se spune că oamenii curajoși sunt răsplătiți pentru faptele lor, dar cum ghinionul e de partea mea, nu se aplică și în cazul meu.
Să ne reamintim: Am fost aproape moartă și din ce am înțeles, enervantul ăla mi-a salvat viața. Regina voia să îl pedepsească, iar, datorită inimii mele uriașe m-am rugat, să îmi dea o șansă și să treacă cu vederea de data aceasta. Acum iată-ne aici...
-Stai mai încet Ada, încă ești rănită; strigă Maya după mine.
Mă opresc în mijlocul campusului și aștept să se apropie toți 3 de mine.
-Acum ce am de făcut? Trebuie să demonstrez  că nu am ajuns aici să va spionez sau să vă omor? spun eu nervoasă.
-Spune mai tare ca să te audă și morții, completează Derek îmbufnat.
Maya îi dă un cot la care scoate un sunet de durere, dar după zâmbește. Zâmbetul ăla așa frumos... e malefic. Teoretic e logic deoarece este un nesimțit. Dupã câteva secunde pleacă împreunã cu Marco, lăsându-ne pe mine si Maya în tăcere.
-Uite..., începe Maya propoziția. Eu știu că nu ești o persoană rea și nu trebuie să te străduiești prea tare să o impresionezi pe Regină. Toate astea... bunătatea și caracterul vin de la sine. Cred că ai multe de arătat și soarta are ceva planificat de te-a adus aici și acum. Așa că, trebuie să te calmezi.
-Da... soarta, pufnesc eu iritată.
-Nu te mai gândi la asta. Ai o săptămână la dispoziție să arăți de ce ești capabilă, iar într-o săptămână se întâmplă multe.
-Cum ar fi?
-Hai să nu ne gândim la asta acum. Mai întâi să te "stabilim" aici și să te ajut, să te acomodezi cu locul.
-Stabilim?
-Dap, am un pat liber în cameră dacă vrei să stai cu mine. Nu e cine știe ce, dar nu cred ca ai de ales, îmi zâmbește ea.
-Ai dreptate, nu am.
I s-a așternut un zâmbet pe față instant.

Am urcat o mulțime de scări până să ajungem la ea în cameră și mă temeam cã va trebui sa le urc, cobor, urc, cobor și tot așa în fiecare zi.
-Să nu te superi, e puțin dezordonat dar se rezolvă.
-O haide cât de rău poate fi? e in regulă.
Când a deschis ușa de la cameră, am încremenit. A spus puțin dezordonat. Nu a specificat că, locul arată ca o ghenă de gunoi. Cine poate dormi aici în halul ăsta?
-Pai... hmm, menajera a fost bolnavă săptămână aceasta dar, va veni ea când își revine; a spus Maya stânjenită.
-Și tu vrei să o așteptăm pe ea? întreb eu și mai stânjenită.
-Propui să facem curat?
-Avem de ales? întreb ducându-mi mâna la ceafă.
-Nu prea...
-Mda... așa ziceam și eu.
-Păi tu nu prea poți face că... rana.
-Eh, dacă faci singurã, o să terminăm la anul, te pot ajuta la lucruri ușoare ce nu pot fi numite "efort".
Am intrat în cameră și părea să regret cu fiecare pas pe care îl făceam, decizia luată. Acum mai aveam și de demonstrat ceva inutil... Oamenii ăștia nu cred omul pe cuvânt dar, ce să faci când toți sunt misogini și vor lucruri doar pentru propria persoană. Dar, pe o parte aveau dreptate. I-am mințit în legătură cu numele meu, și dacă află, nu știu dacă vor mai avea încredere dacă, nu am fost în stare să zic ceva atât de banal. O să mor fără să aflu ce voia mama să îmi spună și singură mai ales, nici măcar cu o pisică.
-M-ai auzit Ada?
M-am trezit din gândurile mele.
-Ce spuneai? zic rușinată.
-Of, deci, eu strâng hainele iar tu pui gunoiul, hârtiile, sticlele și tot ce trebuie aruncat, în saci.
-Bine.
M-am apropiat de masă pe care se aflau zeci de sticle cu bere, goale.
-Astea le-ai băut tu? întreb uimită.
-Eh... aveam zi liberă de la antrenament și mna...; am simțit ezitarea din vocea ei. Părea stânjenită și că regretă cã, am prins-o că bea atât de mult.
-Ce ar fi să adun eu gunoiul și tu hainele murdare? rupe ea tăcerea.
-Îmi este indiferent.
Am luat un teanc de haine murdare de pe pat, și e cert cã, avea mai multe decât sticlele cu bere din cameră. La al doilea morman am gãsit ceva sub ele. Era un pliculeț pătrat și mic. L-am luat în mână să citesc ce scrie pe el.
-Ăstea sunt cumva...
*POC*. L-A LUAT DIN MÂNA MEA.
-Hei... ăla nu trebuia să fie acolo, spune grăbită.
Nu știu ce era mai  ciudat,  situația în care ne aflam sau că, am aflat informații pe care nu voiam să le știu despre virginitatea ei.
-Ce ar fi sa mai aduc niște saci? își frecă ea palmele.
-Ok, eu mai strâng pe aici, zic pe o voce ignorantă.
Poate părea ignorantă dar, nu voiam să creadă  că sunt ciudată și o judec într-un fel anume. Ea a plecat și m-a lăsat singură. Pe un  raft era o poză cu ea și 2 oameni, o femeie și un bărbat mai exact. Probabil erau părinții ei. Eu nu am avut niciodată o poză cu ai mei, datorită circumstanțelor. Înainte de primul război nu erau aparate foto, iar după el, ne-am împărțit în tabere. În modul ăsta abia oamenii de rang înalt aveau așa ceva.
-Pe cât că mai ești și urât, vii la mine ca să ce? aud eu o voce feminină care țipa pe hol.
Am ieșit si vedeam cum o tipă țipa la un bãiat cât o ținea gura. Săracul băiat, părea panicat, iar felul în care arată tipa îmi dădea de gândit că e ceva tipã cu aere pe sus. Era îmbrăcată în haine extrem de frumoase si popoțonate, iar părul ei castaniu și buclat ieșea în evidență. El avea ochelari, păr castaniu și era îmbrăcat în genul tocilarilor din filmele clasice de liceeni. Lăsând asta la o parte, nimeni nu merita să fie pus la zid de fete oribile.
-Scuză-mă, încep pe un ton politicos. Am auzit țipetele și voiam să știu ce ți-a făcut de te răstești așa la el.
S-a întors și părea nervoasă. Dap nu am cu cine vorbi pe ton calm, deci nu îmi mai păsa.
-Dar cine te-a bãgat in seamă dragă? spune ea pe un ton ironic.
Bun gata... m-am enervat.
-Uite nu îmi pasă ce specie ești, unde te-ai născut sau generațiile din care ai moștenit aerele astea, dar țipi la oameni nevinovați și inocenți  după cum ai plăcerea și asta mă calcă de-a dreptul pe nervi, zic eu aproape scoasă din pepeni.
-Nevinovați? pufnește ea în râs. Nu că ar trebui să dau explicații oamenilor de speță joasă, dar băiatul ăsta  a venit la mine cu flori crezând că poate îmi place de el și vrea relație.
Speță joasă? Fata asta nu are un coc gigantic prin care să pătrundă razele soarelui și sã îi topească creierul deci, o explicație ar fi cã, a afectat-o mai tare fărã coc.
-Și ce e greșit în asta? zic eu nedumerită după ce, am încercat să îmi dau seama problema creierului ei afectat de Soare.
-Ce e greșit? Te-ai născut ieri?
-Nu te lua de ea te rog, o imploră băiatul acela.
-Of, sărmanul de tine. Sunteți amuzanți, spuse ea.
Se apropia de el cu o privire anormală, simțindu-se intimidat. Nu merita să primească umilința asta de la o fată. Am dat  să  mă bag între ei ca să îl apar pe el, dar ea m-a apucat de braț și m-a împins atât de tare încât am simțit cum o să îmi iau zborul.
În căderea mea, am simțit douã brațe  care m-au prins bine de șold și de o mână. Eram întreagă și în viațã. Ridic capul și fericirea mi se luase de pe față. Ce caută ăsta aici? A venit să mă calce pe nervi iar?
-Derek? zice fata surprinsă.
Mă pune la loc pe picioare, și îmi dă drumul din strânsoare.
-Prințesă Tina, ce căutați aici? Regina vă caută, zice Derek pe un ton matur.
-Prințesă? murmur eu.
Ce glumă  proastă mai e și asta?
-Eram în trecere și tipa asta s-a luat de mine dar e în regulă, te rog să o iei și să o duci la mama. Nu este demn ca un om oarecare să se ia de o prințesă, moștenitoare la tron.
Mincinoasa, nu m-am luat de ea. Ei bine teoretic m-am luat de ea, dar m-am luat pentru că și ea s-a luat.
-Am văzut și auzit totul, spune Derek pe un ton calm. Nu cred că Regina ar fi fericită să audă cum se comportă unica ei fiică  cu ucenicii săi, nu-i așa?
Ucenică? Ce idiot mirific adus de Zei mai e și ăsta? M-a făcut ucenică? Slugă ești tu cap de tablă.
Ea părea să încremenească, deci probabil a funcționat ce a zis el.
-Ai dreptate, completă P. Tina(Prințesa).Nu ar fi fericită  să afle de această situație. Haideți sa uităm de acest incident și să ne vedem de viețile noastre.
Părea sa plece când:
-Te aștept la un ceai Derek.
Și se îndepărtă rapid.
-Mulțumesc de ajutor și scuze că era să te bag în belele, spune băiatul timid. Mă numesc Sam.
-Mă bucur că am putut ajuta, eu sunt Ada, mă prezint cu zâmbetul pe buze.
-Bla bla bla, spune Derek plictisit.
Îi arunc o căutătură urâtă idiotului dar, pare sã nu mã observe.
-Eu plec acum, ne mai vedem Ada.
De treabă băiat, numele Ada? Era un nume, de ce trebuia sa zic altul că sunt o mie de fete pe nume Iris pe această planetă. Puteam sa le zic ca sunt Iris, cine ar fi știut care Iris?
-Regina îți spune  ceva și tu te iei la ceartă cu fiica ei? spune Derek nervos.
-Nu țipa la mine! Nu știam cine e și în plus  nu îmi pare rău că am făcut-o.
-Nu îți pare?
-Da, chiar  dacă e Prințesă nu are dreptul să se ia de oameni nevinovați.
-E vina lui dacă, crede că are șanse la fundul ei.
-Ce nesimțit și sec ești! Toți au dreptul să iubească pe cine vor și nu contează cine ești sau ce faci, conteaza sa lupți pentru cine îți place. Daca tu ești un cub de gheață nu înseamnă ca toată lumea e așa.
-Ajut și eu pe cineva, iar ea urlă la mine.
-E vina ta nu a mea.
-Cine mi-a adus mie beleaua asta pe cap, oftă el râzând irionic.
-Plec, că vine Maya și trebuie să fac curat.
-Înfine. zice cu o aroganță enervantă.
Am dat să plec, aruncându-mi din întâmplare privirea la rană.
-Stai! țip eu la el.
-Ce mai e acum? întreabă morăcănos.
-Firar...
-Rana ta, zice oprindu-mă din ceea ce voiam să spun.
Îl văd cum se schimbă la față. Mă luă incet în camera Mayei și mă întinse pe pat.
-Fii atentă, îți ridic tricoul dar să nu o iei personal, zice el amuzat și intrigat.
Nu știu cum putea să faca glume și în situația asta.
-Ți s-a deschis rana, trebuie sa aduc pansamente și asistenta mai bine.
-Mă lași singura aici?
-Nu ai zis că vine Maya?
-Ba da.
Se ridică în fugă și plecă. Mă durea oarecum dar uitasem că nu trebuia sa fac mișcări bruște, iar epava cu Tina Bombina, îmi stricase planul.
Maya intră pe ușă.
-Ce ai făcut? se răsti ea la mine.
-Nu e nimic grav, Derek e pe drum și cam atât. Ei bine nu e cam atât, dar îți spun.
-Derek ce caută aici?
I-am povestit tot ce s-a întâmplat după ce a plecat ea dar rapid că, nu puteam vorbi.
-Tu ești nebună? zice șoacata.
-Da este! iar acum am 2 nebune pe cap aici; intră Derek pe ușă cu asistenta.
După ce m-a cusut la loc si pansat, s-a ridicat în picioare.
-Nu trebuie sa faci mișcări bruște, și stai mai mult în pat, zice asistenta serioasă.
-Bine, multumesc si scuzați-ma ca am plecat din spital inainte de a completa Maya fișa.
-E in regula, îmi zâmbi ea. Maya a completat fișa, dar sper să nu se mai întâmple.
-Da... și eu sper să nu mai ajung acolo, zic eu râzând nervos.
Asistenta a plecat din camera, lăsându-ne pe noi 3 în liniște totală.
-Tu ce cauți aici? îl întreabă Maya încordată.
-M-a trimis Marco dupa Scanner, are ore cu elevii azi.
-E profesor? întreb  eu plină de uimire.
-Eh... oarecum, spune Maya. Poftim Derek. Acum poți  pleca și spune-i să nu îl strice.
-Am notat madame, rânjește el.
-Stai! țip la el. O să intru în belele?
-Dacă nu vrea nici ea să intre, probabil că nu.
A plecat și el pe ușă.
-Ce e ala Scanner întreb eu derutată?
-E un dispozitiv care măsoară intensitatea antrenamentului.
-Și ce căuta la tine?
-Păi m-am antrenat cu cineva odată și mi-a trebuit.
Sper că nu se referă la sex sper că nu a folosit dispozitivul pentru elevi în scopuri murdare.
Ridic privirea și o văd cum se uită încordată la mine.
-Ce este? o întreb derutată și speram să nu creadă ca mă gândesc la ce mă  gândeam.
-Cum să te iei de fiica Reginei?
A pfiu era cât p-aci.
-Dar ți se pare că știam? Sunt aici de azi dimineață, când am avut timp să îmi informez creierul meu superb cu astfel de informații?
-Pfai, ce proastă sunt. Cum să nu îți zic nimic? Nici nu mi-a trecut prin cap că dai azi nas in nas cu ea. Noroc că e inteligent și îl duce mintea pe Derek la jmecherii.
Teoretic nu am dat nas în nas dar mna nu mai avea rost sa dau detalii.
-Inteligent ca sora lui, îi zâmbesc eu.
-Sora? își arcui o sprânceană.
-Adică tu.
-Eu? Sora lui Derek? începu ea să râdă copios.
-De ce râzi Maya? întreb confuză.
-Marco e fratele meu, Derek e cel mai bun prieten al lui Marco. Noi suntem o echipă și ne antrenăm pe teren și in afara acestuia împreună.
-La fel ca o brigadă?
-Ceva de genul dar mai sexy, îmi face ea cu ochiul.
-Ah... i-ai zis "frate" la spital si mna am crezut ca sunteți.
-Eee este o expresie într-un fel. Și ție îți pot  spune frate. Plus, Derek e mai singuratic, mă mir că Marco i-a ajuns la inimă.
Are una?
-Este rece dar are un suflet bun, continuă ea. A suferit mult în copilărie și tind să cred ca nimeni nu ar fi supraviețuit la ce a fost el supus sa treacă. Tatăl lui era alcoolic și a murit, deoarece era bolnav iar mama sa, a luat-o razna din cauză ca toate datoriile si problemele au rămas pe capul ei și s-a sinucis.
-Uau... zic eu cu o voce tristă dată spre dezamăgire.
-Asta e viața... toți avem o poveste în spate. Acum a ajuns cel mai bun luptător din Academie și avem noroc că ne învață și  pe noi.
Mintea imi zbură de la ce a zis ea, la gândurile mele. Nu credeam că poate cineva să pățească ceva mai crud decât mine dar, se pare că Derek m-a luat la capitolul familie.
-Înfine, viața merge mai departe, continuă ea. De aceea, dacă nu am avut o familie, ne-am creat-o noi. Și acum si tu esti în ea cu titlul Sora mea.
Era așa amabilă și entuziasmată. Partea tristă era că, dacă află ca am mințit in legatură cu numele meu o sa fie dezamăgită. Își va pierde încrederea în mine și voi rămâne singură.
-La ce te mai gandești iar? bătu ea din palme in fața ochilor mei pentru a ma scoate din gânduri din nou.
-La nimic... doar mulțumesc că ai grijă de mine și mă suporți cred...
-Oh haide lasă asta, sunt așa încântată sa am o sora atât de tupeista ca tine, rânji ea.
Tupeistă? Waw cuvântul  zilei.
-Gata, tu odihnește-te cât fac eu curat. Cand te vei trezi totul va fi lună, îmi făcu ea semn spre patul de pe care am luat hainele.
-Ești sigură că te descurci?
-Normal, doar nu e prima dată când  am mai făcut asta.