Anxiety's Ledge

▫️22. Abandonare ▫️

Am mai spus cât de mult urăsc vremea din Danbury?

Urmăresc atentă cursul a două picături de apă ce se preling ușor pe geam, în timp ce mă sprijin plictisită de perete. Vremea asta îmi dă o așa stare de moleșeală, încât îmi doresc să nu fac nimic și să trândăvesc toată ziua în pat. Dar știu că de fapt natura este un amănunt prea nesemnificativ pentru mine pe lângă cele care îmi bântuie cu adevărat mintea.

Ceea ce am aflat ieri, m-a dat complet peste cap. Am impresia că nu mai știu nimic și încă mă forțez să cred că este adevărat. Că băiatul acesta a intrat în viața mea cu mult timp înainte, doar că eu nu mi-am dat seama până acum.

Am decis să nu îi spun nimic, iar ieri, abia dacă am reușit să nu dau nimic de bănuit în fața lui, mai ales că a observat cât de distantă am devenit. Ieri, în mașina sa, cât timp mă conducea acasă, pentru a nu-l face să intre la suspiciuni, am abordat, de parcă nu s-ar fi întâmplat mimic, cel mai prost subiect despre care aș putea vorbi vreodată, având în vedere că nu știu nimic despre el și anume despre mașini. L-am întrebat cât a costat minunăția aceea pe patru roți.

Cineva să mă omoare!

Doar că nu m-aș fi așteptat ca o întrebare atât de simplă și inocentă să îmi dezvăluie un lucru ce mie nici nu mi-ar fi trecut prin cap. Și acela că, de fapt, nu este mașina sa, ci a lui Black. Băiatul este aproape la fel de neajuns ca mine, căci toți banii pe care îi câștigă se duc pe tratamentul mamei sale. Acela a fost alt moment de șoc pentru mine când am aflat!

Se pare că tatăl brunetei este patronul unei firme de închirieri auto, iar cum el este plecat din țară cu afaceri și ea mai liberă ca niciodată, a decis să le ofere o mână de ajutor camarazilor ei fideli, anume Kalen și Darren, care are, de asemenea, mașina de la ea. Nici nu vreau să mă gândesc cum a pus mâna pe ele, căci cu siguranță tatăl său nu și-a lăsat afacerea nesupravegheată. Dar oricum le va primi înapoi, căci fata urmează să plece la facultate. Ea nu i-a parte la chestiile acestea pentru bani, ci pentru distracție. Kalen avea dreptate, deși nu văd ce distracție poți găsi în asta.

Faptul că, crețul nu este atât de bogat pe cât aș fi crezut eu mă face într-o oarecare măsură să mă simt mai bine. Astfel nu îl mai văd un înfumurat bogat care se joacă cu ilegalitați minore în timpul liber, cu toate că, comportametul său nu mi-a exprimat niciodată că ar fi un tip arogant.

Mi-am permis să îl întreb, de asemenea, de cât timp face asta, iar atunci a devenit brusc reținut, evitându-mi de nenumărate ori privirea. Întrebarea mea a rămas fără răspuns. Nu i-am înțeles reacția și nici nu am încercat, pentru că am fost mult prea bulversată de noile descoperiri ca să mai acord atenție și la altceva în afară de gândurile mele.

Cu toate acestea, pentru că mie îmi place la nebunie să îmi aglomerez mintea până o iau razna, odată ce am ajuns acasă, nu m-am putut abține să nu caut mai multe despre epilepsie.

Lăsând la o parte faptul că m-am simțit exact ca la o oră de matematică citind toate acele informații, tot ce am fost în stare să înțeleg a fost că epilepsia este o boală neurologică și cronică a creierului, caracterizată prin apariția spontană a crizelor epileptice, cauzate de descărcări electrice anormale dintr-un grup de celule ale creierului. Aceste crize diferă ca manifestare în funcție de partea cerebrală afectată în care au loc aceste descărcări.

Crizele epileptice se împart în două grupe: crize parțiale-care apar când este afectată doar o zonă a creierului-și crize generalizate, care apar când toate zonele creierului sunt afectate. Aceste grupe se împart la rândul lor în mai multe tipuri de crize.