Zis și făcut. Era dimineața. Răcoarea intra pe geamul deschis al camerei, ducandu-ma într-un loc liniștit depare de haosul din viața mea. După ordinele Mayei, se pare că am adormit buștean. O visasem pe mama și sora mea. Dap... am avut si o soră dar a murit de boală. Nu îmi amintesc nimic din vis dar, știu sigur ca ele o fost în el.
M-am ridicat ușor din pat, deoarece mă durea rana. Maya nu era din câte observam. Din câte mi-a povestit, Derek și Marco au 21 ani, iar ea 18 deci este elevă și nu are cum să fi plecat la studii sau ceva de genul.
-Neața! strigă ea entuziasmată.
-Ah, ce m-am speriat!
-Scuze, am fost la baie și am făcut un duș.
-E ok...
-Te-ai trezit devreme.
-Dap... cred ca am dormit cam mult de ieri de la 17:00. Am sforăit?
-Nu, începu ea sa râdă. Dar, te-ai trezit la timp. Trebuie să te îmbraci ca să mergem la cursuri.
-La ce? Cine eu?
-Da, tu!
-După o săptămână mi se va decide soarta și tu vrei să merg la școală?
-Regina a spus.
-Regina?
-Daaaa, ti-a trimis si uniformă. Nu vrem să o supărăm așa că, îmbracă-te!
-Dar e abia ora 7:00 Maya, mă plâng eu.
-Ia-o! Haide imbraca-te.
După minute de obiectat si motive pentru care nu ar trebui sa fac asta m-a convins sa merg. Mi-am facut mai întâi duș și aranjat părul iar, apoi mi-am tras fusta, cămașa și sacoul pe mine.
-Arăt oribil, răbufnesc eu.
-Ba nu, arâți foarte bine și în plus e doar o uniformă, toată lumea e obligata să o poarte.
-Știi... fustele și rochiile nu sunt genul meu, nu aș putea lua o pereche de pantaloni?
-Nu te mai smiorcăi și haide!
Era multă lume afară. Din ce îmi spusese Maya, avea loc antrenament la seria masculină. P.(Prințesa)Tina se holba la toți băieții cu mușchi si dezbracati de tricou și chicotea cu fetele din jurul ei. Normal că ai 100 de prieteni dacă toți sunt pe interes.
-Hei Ada! ma salută Sam, tot un zâmbet.
-Bună Sam, ce faci? îi zâmbesc la loc.
-Mă duc la cursuri, vii și tu?
-Oh... da.
Când dau să plec, Maya mă apucă de braț.
-Scuze dar ea merge cu mine, zice pe un ton dur.
-Sau.... completez eu, putem merge toți 3.
-Nu putem, trebuie să vorbesc ceva cu idiotul de frati-miu, iar eu nu vreau să te pierd din ochi; zice ea încruntându-se.
-E înregulă Ada, ne vedem la curs. Pa!
-Pa Sam!
I-am aruncat o privire urâtă Mayei.
-Ce este? zice pe un ton nevinovat.
-Ce ai avut cu el?
-De ce te-aș lăsa cu el? Trebuie să îi faci impresie bună Reginei, iar dacă te vede cu primul băiat care îți apare în cale o să își facă multe păreri
-De unde stie ea că e primul?
-Regina știe tot ce zboară pe aici.
-Ești culmea Maya, oftez eu.
-Lasă asta și haide la Marco.
Am traversat și era lânga Derek. Chiar că sunt nedespărțiți.
-Uite-i! mă atinge ea pe umăr.
Fetele se holbau mai ceva ca la mașini străine și nu îmi dadeam seama daca la Derek sau la Marco pentru că amândoi erau frumoși.
-Ai trecut la fuste pustoaico? Spune Derek amuzat.
-Ai replici nașpa de spus în agendă? îi zic eu pe un ton urât.
Maya l-a luat pe Marco deoparte pentru a vorbi, iar eu cu Derek am rămas singuri în liniște. Nu chiar singuri și nici chiar în liniște, pentru că ochii fetelor mă incomodau și la fel și șușotelile lor.
-Ce ai, parcă stai ca pe ace, zice Derek și ia o înghițitură de apă.
Până și felul în care beia apa parea sexy.
-N-am nimic.
-Vrei să te cred?
-Nu vreau nimic de la tine.
-Ce nu îți convine, cum se uită fetele la mine? întreabă dezinteresat.
-Nu îmi pasă cine se uită la tine și ce faci cu fetele.
-Vrei să știi ce fac cu ele?
-Taci! mă răstesc eu la el și începu să râdă.
Ți-aș da un cap în gură dacă nu ai fi așa înalt, deci ai noroc, ai noroc!!!!!
-Dar... o curiozitate, continui eu calmându-mă. Ai voie să te îmbraci așa?
-Așa cum?
-Cu asta.
-Te deranjează mușchii mei?
-Nu Einstein, mă refer la faptul că trebuie să umblu în uniforma asta stupidă, iar tu umbli ca la tine acasă.
-Sunt antrenor, trebuie să mă îmbrac cât mai confortabil. Când eram elev și eu aveam uniformă.
Mă uitam la el și îi analizam trăsăturile feței.
-Și plus... completă el. Ești frumoasă și în uniformă.
Am roșit instant. Speram să nu vadă el sau restul fetelor. Poate credea ca sunt nebună. Nu voiam să creadă ca sunt disperată sau topită dupa el ca restul campusului.
-La ce te gândești atâta, zice în timp ce invartea ața în care avea un fluier. Te-ai făcut roșie ca...
-Ca taci, i-am furat eu vorba din gură.
-Eh... nu e frumos. Eu îți fac un compliment și tu vorbești urât cu mine.
-Și ce ai să faci, vei plânge?
-După fete? Never.
-Haide Ada, țipă Maya după mine.
-Se pare că au terminat discutia, zice Derek.
Am plecat și nici măcar un "Pa" nu a zis. Ce nesimțit, chiar pentru o secundă credeam că ne putem înțelege.
-Ce ai? se uită Maya la mine încruntata.
-Nimic, ce să am?
-Parcă ți-a dat cineva o palmă peste față.
-De ce zici asta?
-Pentru că ești roșie și derutată, începu ea să râdă.
-N-am nimic, mă panichez eu. Doar e nasol să vad atâția străini.
-Sunt doar oameni... oameni cărora nu le pasă de tine mai exact și de existența ta.
-Da... și ce zici de faptul că mai am 6 zile la dispoziție, pentru a arăta că sunt de încredere?
-Nu te mai gândi la asta, își dădu ochii peste cap. Totul vine de la sine.
-Da... nu știu ce vine într-o săptămână, dar presupun că nimic bun.
Îmi dăduse un zâmbet rapid și apoi am intrat în clădire. Era mai bine așa. Ora profesorului Belly( profesor de istorie), m-a mai scos din mediul stresant al conștiinței mele. Povestea lucruri interesante și mirifice, iar la un moment dat când a dat-o pe zâne am zis că e nebun. În rest, orele au fost plictisitoare până când Tina veni la masa mea. Maya se dusese să ia niște apă, astfel prinzând ocazia să mă pună la zid.
-Ce joc joci tu micuțo? zise ea călcată pe nervi.
-Sigur nu ceea ce te joci și tu, îi zâmbesc eu ironic.
-Și amuzantă și înșelătoare.
-Uite "majestate", nu știu ce treabă ai cu mine dar nu îmi pasă de problemele tale.
Bătuse cu palma pe banca tare dar, nu am avut nicio reacție. Ba mai mult îmi stârnise orgoliul aproape de 50%.
-Nu știu ce pui la cale, dar să știi că Derek nu este interesat de tine. E al meu.
Am pufnit. Era așa amuzantă situația. Se credea în filme, personajul principal cu un iubit sexy.
-Te rog frumos să pleci de la banca mea, zic eu ridicându-mă în picioare. Nu îmi pasă ce faci cu el. Puteți să va căsătoriți, să faceți 10 copii și să adoptați 20 de pisici și câini. Pe mine chiar nu mă interesează. Acum, dacă îmi dai voie voi pleca.
Am dat să plec dar m-am oprit.
-Apropo, sunt mai înaltă decât tine "micuțo".
CITEȘTI
Sfârșitul meu ești tu
ActionRăzboiul a adus mii de victime, durere, spaimă, pierderi, foamete și o împărțire a supraviețuitorilor în 7 tabere imense. Iris este una dintre victimele colaterale ale acestui dezastru, datorită faptului că tatăl său, este ucis în război. Tânăra de...