Pasiune secretă

Capitolul I

        Zgomotul produs de muzică și glasuri prinse să scadă în intensitate, atunci când Julianna Skeffington coborî în fugă treptele terasei unui conac bine luminat, în care 600 de membri ai înaltei societăți participau la un bal mascat.

Înaintea ei, prin grădinile elegante luminate de torțe, mișunau zeci de oaspeți în costume și servitori în livrele. Chiar după gardini se întrevedea un labirint uriaș, format dintr-un gard viu, înalt, care oferea ascunzătoarea ideală.

Julianna o porni în direcția lui, fără a mai sta pe gânduri.

Strângându-și fustele înfoiate ale rochiei tip Marie Antoinette pe lângă corp, se avântă spre mulțime, croindu-și drum cu greutate printre cavaleri în armură, bufoni și un întreg sortiment de regi și de regine, toate personaje shakespeariene și creaturi domestice și sălbatice.

Julianna văzu deschizându-se deodată o potecă înaintea ei, așa că se gândi să profite, însă se văzu nevoită să se dea deoparte, atunci când un „copac" mare cu mere roșii de mătase atârnate de ramurile lui îi apăru deodată în cale. Copacul se înclină politicos înainte Juliannei, apoi trecu cu demnitate pe lângă ea, cu o ramură prinsă grațios de talia unei doamne îmbrăcate ca o lăptăreasă.

Reuși să meargă rapid până aproape de mijlocul grădinii, unde un grup de muzicieni, așezat între două fântâni în stil roman, cânta de zor pentru cuplurile care preferaseră să danseze acolo.

Scuzându-se, încercă, fără succes, să ocolească un bărbat înalt îmbrăcat în motan, care șoptea ceva în urechea mică și roz a unui șoricel drăgălaș.

Când o văzu pe Julianna, motanul se opri din vorbă un moment lung, în care cercetă cu obrăznicie decolteul ei generos, și-i făcu cu ochiul înainte să-și reîntoarcă atenția asupra adorabilului șoricel cu mustăți absurd de lungi.

Uluită de comportamentul deșănțat al petrecăreților din această seară, Julianna aruncă o privire rapidă peste umăr și văzu că maică-sa tocmai ieșise pe terasa casei.

Se postase în capătul treptelor în formă de evantai, ținând de braț un bărbat necunoscut, și cerceta cu un ochi ca de uliu grădinile. O căuta pe Julianna.

Cu instinctul infailibil al unui copoi de vânătoare, maică-sa se întoarse și privi chiar în direcția ei.

Această scenă familiară aproape c-o făcu pe Julianna s-o rupă la fugă, până când dădu peste ultimul obstacol aflat între ea și labirint, un grup mare de bărbați excesiv de veseli, care se postase sub un pâlc de copaci și râdea isteric în fața încercărilor nereușite ale unui bufon de a jongla cu niște mere.

În loc să treacă prin fața lor, riscând astfel să fie descoperită de maică-sa, Julianna decise deodată că era mai înțelept să încerce să treacă prin spatele lor.

– Dacă nu vă e cu supărare, domnilor, murmură ea, încercând să se strecoare prin spațiul îngust dintre spinările lor și trunchiurile copacilor, aș vrea să-mi permiteți să trec.

Bărbați, însă, în loc să se dea prompt la o parte din calea ei, așa cu le dicta cea mai elementară politețe, parcă nici n-o auzeau.

Doi dintre ei se răsuciră s-o privească peste umăr, apoi se întoarseră cu fața spre ea ca s-o cerceteze mai bine.

– Măi să fie, ce- avem noi aici? rosti unul dintre ei, pe un ton care indica limpede că era beat mort, sprijinindu-se nesigur de trunchiul unui copac. Apoi, își îndreptă atenția asupra unui servitor care tocmai îi adusese ceva proaspăt de băut și, luând paharul, îl întinse spre ea. Ceva răcoritor, doamnă?

În clipa aceea, Julianna era mai preocupată să scape de maică-sa decât să-și facă griji în privința tânărului lord beat, care abia se mai ținea pe picioare. Era convinsă că toți ceilalți tovarăși ai lui aveau să-l oprească să se comporte încă și mai scandalos decât o făcuse până atunci.

Acceptă paharul, ca să nu-l stârnească și mai rău, și apoi, trecând pe sub brațul lui, își continuă drumul spre labirint.

– Uită de ea, Dickie, îl auzi spunând pe prietenul lui. Jumătate din dansatoarele de la Operă și cam toate curtezanele celebre sunt aici în seara asta. Poți să ai cam orice femeie îți încântă ochii. Tipa asta n-are chef de distracție.

Julianna își aminti că jumătate din matroanele din lumea bună dezaprobau cu tărie astfel de baluri mascate, mai ales când participau și tinere debutante, și, după ceea ce văzuse în seara aceea, înțelegea prea bine de ce.

Cu identitățile ascunse în siguranță pe după măști și costume, membrii înaltei societăți se comportau exact ca... și oamenii de cea mai joasă speță!