- Mă simt ca un musafir în propria mea casă, remarcă ironic Stephen în compania fratelui sãu pe când le așteptau pe doamne să plece la operă. De când se anunțase logodna lor nu mai fusese o clipă singur cu Sherry și i se părea absurd cã schimbarea publică a statutului lor de logodnici să marcheze încheierea oricărei posibilității de intimitate cât de mică cu ea.
La sugestia mamei sale, se mutase la Clayon, iar ea se mutase la el, unde avea de gând să rămână cu Shery în cele trei zile până la nuntă.
-... pentru a elimina orice motive de bârfă, atâta timp cât Sherry e chiar sub nasul înaltei societăți din Londra.
Stephen acceptase fără proteste sugestia ei, pentru că se așteptase ca Whitticomb să mențină situația de dinainte, când spunea că Sherry trebuie să se simtă în siguranță alături de el tot timpul, cu Charity Thorton ca însoțitoare.
De fapt, doctorul căzuse de acord cu mama lui Stehen că reputa]ia lui Sherry ar putea suferi acum, că toată lumea știa de interesul deosebit al lui Stephen pentru ea.
În această seară fratele și cumnata lui erau pe post de însoțitori ai lui Sherry și Stephen la operă, în timp ce mama lui se ocupa de altceva, până la întoarcerea lor, după cum Ie promisese.
- Poți să o aduci pe Sherry la noi, zise Clayton, delectat de nerăbdarea lui Stephen de a fi singur cu Sherry, din motive perfect sănătoase. Iar tu ai putea să stai la noi.
- E la fel de absurd ca și aranjamentul mamei. Vreau să spun că nu sunt idiot ca să stric nunta și să mă culc cu ea când mai sunt doar trei zile până Ia....
Se opri pentru că auzi glasuri de femei pe scări. Se ridicară amîndoi. Stephen își îmbrăcă vestonul și avansă lângă fratele său care ajunsese deja în hol.
- la priveşte, îi spuse, dar Stephen înțelese totul dinainte. Ce portret minunat ar face.
Râsul lor muzical îi făcu pe cei doi bărbați să zâmbească în timp ce Ie priveau pe ducesa de Claymore și pe viitoarea contesă de Langford schimbîndu-și una alteia capele și bonetele în fața oglinzii. Colax și Hodgkin stăteau cu mâinile la spate și priveau în față părând că nu dau atenție chicotelilor copilăroase ale celor două. Hodghin nu era la fel de obișnuit ca și Colfax în a-și ascunde emoțiile și o privea râzând pe Sherry.
Whitney fusese îmbrăcată cu o rochie bleu cînd veniseră. Sherry spusese că intenționează să poarte o rochie verde-deschis după ce-i șoptise lui Whitney că prefera culoarea albastră a safirului, admirând inelul cu safir pe care Stephen i-I dăruise în acea după-amiază.
Se răzgândiseră și schimbaseră rochiile: Whitney purta rochia verde a lui Sherry, iar aceasta o purta pe cea de culoarea safirului.
Cei doi bărbați se apropiau de ele când o auziră pe Whitney spunând:
- Claylon nu va observa că ne-am schimbat, ascultă ce-ți spun.
- Şi eu mă îndoiesc că lordul Westmoreland a fost câtuși de atent când I-am întrebat ce rochie s-ar potrivi mai bine cu inelul, zise Shery râzând. Era preocupat de... Se opri tocmai când voia să spună sărutat, iar Stephen se abținu să nu râdă.
- Să începem? îl întrebă pe fratele său.
- Chiar te rog, confirmă Clayon. Fără să mai comunice, cei doi făcură câte un pas. Stephen se opri în spatele lui Whitney, iar Clayon îi oferi brațul lui Sherry, iar aceasta începu să râdă cînd el îi şopti la ureche:
- Ți-am spus mai devreme cât de bine îți stă în verde, iubita mea?
Whitney tocmai îşi punea mănuşile când simți brațele lui Stephen pe umeri şi el îi şopti tandru:
- Sherry... simți cum lui Whitney i se cutremură umerii de râs, dar nu-i vedea fața din cauza bonetei, am aranjat cu fratele meu să ne lase puțin singuri când ne întoarcem de la operă. O va face pe Whitney... La un moment dat ea se răsuci brusc şi începu să-I dojenească, dar îi văzu zâmbetul.
-Stephen Westmoreland, dacă măcar îndrăznești să...
În fața numărului 14, pe strada Brook, două trăsuri aşteptau cu lampioanele aprinse, ca un alai de lumini strălucitoare. Când prin fața clădirii trecu trăsura ducelui şi ducesei de Dranby, aIteța sa privi fațada minunată a edificiului şi spuse:
- Dranby, pe cine vom găsi ca soț pentru Juliere, după ce Langford se va fi însurat? Unde vom găsi pe cineva care să-I egaleze în gust și elegantă, în rafinament și... Se opri tocmai când din casă văzu ieșind un grup vesel, contele coborî alergând pe trepte și porni grăbit în urmărirea logodnicei sale.
- Sherry, strigă el. Știam că ea nu ești tu. Tânăra americancă râse și se îndreptă spre trăsura ducelui de Claymore, trasă în spatele vehicolului contelui. Ducele și ducesa se uitau înmărmuriți pe geamul trăsurii lor: contele de Langford o prinse pe logodnica lui de mijloc, când se urcă în trăsura fratelui său și o duse în brațe până la trăsura lui.
- Dranby, spuse ducesa, am fost martorii celui mai delicios moment al anului! Stai să vezi când voi spune tuturor ce am văzut!
- Dacă vrei să-mi asculti sfatul, mai bine nu te amesteca, îi spuse ducele așezându-se liniştit pe banchetă.
- De ce nu?
- Nimeni nu te va crede.
