Hillfar

1

      De obicei condusul mă relaxează, acum însă mă simt foarte tensionată și strâng volanul cu putere. Urăsc când nu am control asupra situației, și pot spune că numai de asta am avut parte în ultimii 3 ani. Obișnuiam să fiu fericită, să duc o viață simplă, inocentă, să nu cunosc toate secretele acestei lumi murdare. Iau piciorul de pe accelerație după ce constat că am depășit 200 km/h. Știți acel moment când conduci dar nu realizezi că conduci? Ceva de genul am fost tot drumul din Seattle.
Hillfar citesc în gând pe panoul de pe marginea drumului. Nici eu nu știu ce fac încă dar am simțit că trebuie să vin aici. După înmormântarea mamei, am găsit o cutie printre lucrurile ei, o cutie pe care eu nu am mai văzut-o niciodată, o cutie ascunsă undeva în spatele dulapului ei. Eu și mama am fost foarte apropiate, vorbeam orice cu ea și ea cu mine. În toata existența mea a fost un singur lucru pe care am preferat să nu îl știe, și asta pentru simplul fapt ca să nu o rănesc. După moartea ei am rămas singură, mama mea nu a avut o familie deoarece a crescut la orfelinat. Aparent a fost abandonată la naștere și s-a descurcat singură toată viața ei. Practic nu am pe nimeni. În cutia secretă a mamei am găsit o carte poștală cu imaginea orașului Hillfar pe care scria " Te iubesc este puțin spus în comparație cu ceea ce simt eu pentru tine".
Ea nu mi-a povestit niciodată despre Hillfar, nici măcar nu a menționat acest nume. Mi-a spus că a crescut în Seattle și cam atât. Iar despre tatăl meu tot ce mi-a povestit a fost că era iubirea vieții ei și că a fost un om foarte bun. Din păcate eu nu l-am cunoscut niciodată deoarece a murit înainte să mă nasc eu. Nu au fost căsătoriți iar mama nu m-a dus niciodată la mormântul lui fiind foarte greu de abordat pe acest subiect. Cu toate astea a fost suficient pentru mine să o am doar pe ea, a fost o femeie muncitoare și sufletistă, nu ne-a lipsit niciodată nimic. Însă boala nu ține cont de aceste lucruri...

GPS-ul m-a lăsat în fața unei clădiri cu apartamente nu foarte departe de centrul orașului. Clădirea arata frumos, îngrijită exact ca în pozele din anunț. Am reușit să stâng ceva bani înainte să plec din Seattle, nu sunt tocmai mândră de mine cum am reușit să fac rost de banii în ultimii trei ani dar nevoia te pune în situații nu tocmai plăcute.

Deschid telefonul și apelez proprietarul pentru a veni să îmi dea cheia apartamentului. Până ce scot bagajele din mașină un bărbat în jur de 50 de ani cu o mustață haioasă își face apariția lângă mine.

- Salut, tu trebuie să fi Erin. Eu sunt Alan Colby, proprietarul. Zice zâmbind și întinde o mână spre mine

- Erin Palavi, încântată. Îi strâng mâna și îi întorc un zâmbet

- Erin dă-mi voie să te ajut cu bagajele, ai destule de cărat pentru o singură persoană. Zice râzând și se întinde spre cutiile de lângă mașină

- Da, cred că mi-ar prinde bine niște ajutor. Zic amuzată

După vreo cinci ture de cărat bagaje am reușit să le aducem pe toate în noul meu apartament. Este destul de spațios pentru mine, frumos decorat și chiar confortabil aș putea spune.

- Și când începi facultatea? Întreabă domnul Colby

- Păi peste trei zile dacă îmi amintesc corect, am timp să mă obișnuiesc cu orașul până atunci. Zic uitându-mă pe fereastră

- Este un oraș foarte mic în comparație cu Seattle, sigur va fi floare la ureche. Este foarte interesant totuși că ai ales facultatea din Hillfar, nu mă înțelege greșit este o școală bună dar nu prea vin studenți care nu sunt localnici aici deoarece este foarte mică. Ai pe cineva în oraș? Întreabă domnul Colby puțin confuz

- Nu, doar eu. Zic și ridic din umeri

- Probabil ai avut nevoie de un nou început, sper să îți placă in Hillfar. Zice cu un zâmbet încurajator

- Am simțit să vin aici, nu știu dacă înțelegeți ce spun. Spun cu un zâmbet micuț

- Tu știi cel mai bine, dacă ai ceva probleme cu aparatamentul poți să mă suni oricând, locuiesc foarte aproape. Spune în timp ce deschide ușa de la intrare

- Sigur, vă mulțumesc din suflet. Îi fac cu mâna în timp ce închid ușa în urma lui

Restul serii îl petrec despachetând toate lucrurile și aranjând apartamentul. Dormitorul este spațios cu un pat mare, lângă pat în partea dreaptă se întinde un geam pe jumătate din perete iar în partea stângă un birou cu oglindă pe care l-am transformat rapid în masă pentru machiaje și toate cele. Bucătăria și livingul sunt open space iar baia este suficient de mare pentru mine și are o cabină de duș. Eu sunt genul de persoană mereu pe fugă așa că nu prea îmi place să stau în cadă.

După ce am terminat totul îmi fac un duș și mă arunc în pat, drumul din Seattle până aici a durat în jur de 11 ore deci pot spune că sunt frântă iar dimineață trebuie să duc ceva acte la facultate. Adorm instant plină de gânduri și nelămuriri...

————————————
Am această poveste în minte de multă vreme și promit că nu vă așteptați la nimic din ce urmează :)