E seara târziu, dar peste tot dimineață

vi

Școala Altfel pică în acel an la începutul lui aprilie, ceea ce era perfect pentru Ion: putea sa îi ducă pe elevii lui la Gradina Botanica, la Casa Memoriala a lui Gellu Naum, ba chiar și la teatru dacă, își organiza bine zilele. Lucra la program în cancelarie când Lucian, unul dintre colegii lui de la scoală, i-a pus un ceai verde în fata și l-a întrebat dacă are ceva programat cu copiii în ziua de vineri.

"Faci ceva cu elevii tăi vinerea? Sunt a opta, nu o sa vină nimeni."

"Exact. Vor fi în total cinci copii triști, asa ca putem sa mergem cu ei oriunde dorim. Am nevoie de un alt profesor cu mine, ordinul lui Barbu. Te interesează?"

Ion își îngustă ochii spre colegul lui. Lucian Blaga preda limba romana la gimnaziu și avea câteva clase de filosofie la un liceu din partea opusa a Bucureștiului, șarmul și cuvintele lui mari făcându-l ușor unul dintre cei mai iubiți profesori ai școlii lor. Cei doi au avut o relație câteva săptămâni când Creanga a început sa predea, însă și-au dat seama rapid ca nu cautau același lucru de la un partener. Asta nu i-a oprit din a deveni prieteni.

"Unde plănuiești sa ii duci?"

Lucian ridica din umeri. "Calea Victoriei, apoi o sa facem o plimbare pana la Piata Romana, la Universitate, poate și Centrul Vechi la un suc sau ceva mâncare nesănătoasa or vrea sa mănânce."

"...cinci copii zici?" întrebă Ion, ochindu-și orarul gol în ziua de vineri.

Astfel s-a găsit Creanga alături de Blaga, mergând aproapiati unul de altul pe Strada Lipscani, o mana de copii ce glumeau și vorbeau tare în fata lor. Era răcoare astăzi, asa ca și-a luat o geaca de blugi neagra, cu putina blana în jurul gulerului; Lucian a zâmbit când a văzut-o, de parca ar fi observat ceva invizibil pentru Ion.

"Ce ai mai făcut în ultima vreme? Se simte de parca au trecut secole de ultima data când am jucat Scribble împreuna."

"Am primit o oferta de job, la un bar din Centru."

"Serios? Ionica, asta e foarte bine, salariile de acolo sunt titanice! Când ai început sa lucrezi?"

"Nu am început încă." Ion privi cum o fata cu parul colorat se juca cu un foarte-vizibil pachet de țigări din buzunarul ei, iar atunci când se uita în spate, Ion își îngustă ochii spre ea pana ce tresari. "Nu știu dacă sa o accept. Oamenii ce lucrează de acolo sunt..."

"Bigoți?" Lucian stramba din nas.

"Exact opusul." ofta Ion, iar Lucian chicoti, zâmbind vinovat când Ion ii arunca o privire scrutătoare.

"Ferească Dumnezeu, oameni cu mintea deschisa în viata ta. Ce inspirație pentru anecdote deprimante ai mai avea dacă ar fi toți asa?"

"Hai mai lasă-ma, modernistule turmentat." își dădu Ion ochii peste cap, iar zâmbetul lui Lucian se largi.

"Copii! Hai sa ne oprim aici sa bem ceva." striga Lucian spre copiii ce mergeau mai încet, la care ei începură sa bată din palme. Ion se întreba vag ce era cu copiii și bătutul lor din palme, înainte sa își dea seama unde erau... sau mai exact, ce era vis-a-vis.

Erau în fața barului Timpul.

______

inca 3 capitole si e gata cartea, gays