Police of lost Angels

Eliot si Amara.

||Capitolul 55||

PERSPECTIVA LUI EVELYN

- Selosxis. Spunem amândouă.

Odata spuse cuvintele, cerul preia doua culori. Rosu cu o tenta de portocaliu, semnificand focul, puterea Celestiei, si albastru inchis marin, semnificat puterea mea, apa. Culorile se îmbină creând mov intunecat. O lumina se coboara puternic din cer căzând fix pe Selograx care se afla la kilometrii dinstanta de noi, inca in mare. O explozie se creaza in ocean impingându-ne putin in spate de la impact. Din fericire, apa nu parea sa fie deranjata. Acum ca numai am puteri, nu as fi reusit sa opresc un tsunami.

Selograx este distrusa. Rămăşiţele au fost luate de lumina inapoi in cer, iar vioara, este de negasit in mare.

________

Odata cu disparitia lui Selograx, vetiile noastre au devenit normale si mult mai bune.

Dupa ce am invins paranormalul am renuntat la a mai fi polițiști. Ne-am gasit insa niste joburi destul de bine platite pentru a ne reâncepe viata pe care o meritam.

Sosise timpul si urmatoarelor etape din viata, una dintre ele fiind casatoria. Nate m-a cerut chiar la restaurantul in care am avut prima întâlnire. Ne-am casatorit si ne-am facut o familie cu 2 copii. Celest si Derek cau copiii lor, casa lor si viața lor unita cu a noastra. Am putea spune ca suntem o singura familie cu multi membri.

______

Intru pe usa in pasi de dans alături de Nate. Nu se putea sa intram alcumva. Celest si Derek rad de pe canapea, iar copiii lor vin a isi ia in brate unchii.

- Elmas, Chase, aveti jocuri si gustari in camera de joaca. Spune Derek făcându-le semn sa mearga sa se distreze cu verisorii sai.

- Eliot ai grija de Amara, nu vrem sa se lovesca. Ii spune Nate prințişorului nostru mic.

- De ce eu? Intreaba micuțul supărat.

- Tu esti fratele mai mare. Cine poate sa o protejeze pe sora ta daca nu tu? Il intreb la rândul meu.

- O sa fiu eroul ei mami! Spune Eliot urcand in graba scarile dupa sora lui.

- Ai grija si de tine! Spunem eu si Nate deodata.

Ne luam in brate si cu dragii mei cumnati, apoi ne asezam la masa pentru o miva guatare si cateva barfe. Am eu 30 de ani dar nu trece o zi fara sa mai barfesc cate ceva.

- Cat de repede a trecut timpul. Parca ieri eram in birou si ma uitam la primul caz paranormal. Deschide Celestia discuția.

- Nu te contrazic. Spun si eu uitându-mă la ea.

- Zi-mi te rog ca nu plangi. Spune Derek punându-si mana pe spatele sau. Acestia se iau in brate.

- Mi-se pare atat de dragut ca am rezistat atatia ani impreuna. Ne stim de o viata. Spun zambind cand ii vad pe cei doi.

- Si fara casatorie sau nu, tot o familie suntem. Continua Nate.

- Mereu am fost. Aprob afirmatia facuta de soţul meu.

- Prin cate am trecut. Normal. Spune Derek.

Celest se ridica cu capul de pe umarul lui Derek continuând discutia.

- Sper ca copiii noștrii sa nu treaca prin ce am trecut noi.

- Eu sper ca macar sa ramana uniti daca au parte de ceva asemanator. Ii raspunde Nate Celestiei.

- Ai dreptate. Acum, vreti vin? Intreaba Derek cu zambetul pe buze.

- Eu da, Nate nu. Spun eu.

- Tu da, eu nu? De ce eu nu? Intraba Nate dezamăgit.

- Cineva trebuie sa ne conduca acasa, iar la volan nu te urci daca pui mana pe alcool.

- O gura nu omoara pe nimeni. Am trecut prin mai rele.

- Si nu vrem sa mai trecem. Cu doi copii de 7 si 5 ani pe bancheta din spate.

- Voi aveti mereu o tema pe care sa va contraziceti. Ne intrerupe Derek discutia.

- Eu vreau sa-mi tin copiii in viata. Spun punându-mi mainile in sold.

- Atunci beau eu si tu nu, ca sa aiba cine sa conduca.

- Poftim? Intreb serioasa.

- Nimic. Spune Nate întorcându-si privirea.

Celest si Derek incep sa rada.

- Puteti ramane aici peste noapte si plecati maine. Continua Celest.

- Putem face asta. Nu iubire? Spune Nathan aruncându-mi fata sa de catelusi.

- De ce trebuie sa existe fata aia adorbaila. Spun rosie in obraji si ofticata.

- Te rog frumooos. Insista acesta.

Eu imi intorc privirea si ma ridiv de pe scaun sprijinindu-mă de balustrada scarilor. Acesta se ridica si el venind spre mine si luandu-mă de talie.

- Nu ma iubesti? Intreaba acesta ironic.

- Uff. Ramanem, ramanem. Numai fi asa insistent. Spun ofticata.

Acesta ma ia in brate apoi ma saruta pe frunte.

- Stii ca te iubesc. Zice Nathan.

- Ai face bine sa faci in continuare.

Ne despartim din îmbrățișare si o gasesc pe Celest bovind si holbându-se la noi.

- O sa mor de dragul vostru. Spune cu un zambet mare pana la urechi si lacrimi in ochi.

Derek o ia in brațe pe la spate.

- Haideti sa vedem ce mai fac copiii. Cotninua cumnatul meu.

Urcam scarile si intram in camera de joaca unde ii gasim pe cei patru posnaşi dormind pe podea. Nate si Derek ii iau cu grija si ii duc in pat lasandu-i pe micuți sa doarma in continuare.

Ne continuam seara uitându-ne la un film, toti 4, ca atunci cand aveam doar 16 ani.

- Ce naiba? Ii aud vocea Celestiei din intunericul ce s-a lasat in casa lor

- Cred ca s-a luat curentul. Raspunde Nate.

- Derek, parca il platisei saptamana trecuta, se rasteste Celest.

- Parca.

- Asta este, nu ne trebuie curent ca sa ne distram. Hai afara, spun eu.

Toti iesim afara, inaintam in curtea din fata pana ajungem intr-un loc perfect pentru a privi stelele.

- Uite, carul mic si carul mare! Aud vocea micutei mele de la geam.

- Se pare ca prințesa noastra este atrasa de constelatie, ca taticul ei. Spune Nathan zâmbindu-mi dulce.

- Copii, aveti grija, nu va aplecati! Spune Celest.

Frumos nu? Uitandu-ne toti la stele, vorbind despre momentele placute din trecut. Tot ce stiu este ca viitorul nostru s-a aratat a fi mai bun decat imi imaginam. Destinul ne-a dovedit-o. Nu ne-a ajutat sa construim doua famili, ne-a ajutat sa creem o unica si mare familie minunata. Pentru asta sunt cea mai recunoscatoare.