Se uita la mine cu cea mai rece privire, de parcă eu eram devină pentru ce tocmai se întâmplase, de parca eu îl mânasem in brațele roșcatei, cu ochii verzi si pistrui.
- O să stai sa ma privești așa? Îl întreb încercând sa imi stăpânesc lacrimile.
- Ar trebui sa iți spun ceva?
- Nu stiu. Oare ar trebui Abel?
Însă nu mai spunea nimic, mă privea exact ca la început, cu privirea lui goală. Așteptam o explicație, așteptam sa imi spună ceva. Era tăcere între noi.
- Sa te ia mama naibi Santo!
CITEȘTI
Ca o adiere de vant
Любовные романыAala și Abel nu s-ar fi gândit niciodată ca in urma acelui accident sufletele lor o sa se lege unul de altul, nu s-ar fi gândit niciodată ca vor avea o poveste de dragoste. Pentru ea Abel era doar un nimeni, iar pentru el ea era doar alta ,,fata s...
