Soulless/ Teen Wolf ff/

Introducere

-Să ştii că nu e deloc amuzant! ţipă tata.

Chiar nu era amuzant, mi-am spus in gand, aplecându-ma să caut ceva de băut în frigider.De fapt situaţia era atât de lipsită de haz, încât imi venea se ma strecor printre borcanul cu muştar şi crenvurştii mucegăiţi şi să închid uşa în urma mea  ca să nu mai aud vocile mânioase care veneau din sufragerie.

Părinţii mei se certau din nou.Dar nu avea să dureze prea mult. Aburul rece din frigider se strecură afară, pe uşa deschisă.

Astăzi era ziua cea mare. Simteam cum mi se pune un nod în gât. Am inghiţit în sec, înăbuşindu-mi emoţiile brute şi încăpăţânându-ma să nu plâng.

Probabil că azi era cea mai proastă zi din viaţa mea. Ei bine poate a doua cea mai proasta zi. Prima a fost ziua in care la 11 ani a trebuit sa parasesc Beacon Hills si pe toata lumea la care tineam.

Se pare ca in ultimul timp am avut parte din plin de zile proaste.Părinţii mei ma anunţaseră că divorţează - mda, chiar că fuseseră nişte zile de rahat. Nici nu era de mirare că accesele de teroare nocturnă reveniseră în forţă.

Înghiţindu-mi lacrimile, am îndesat doza de suc la loc pe raftul frigiderului, am închis uşa şi m -am afisat în pragul sufrageriei. Poate dacă parintii mei ma vedeau, nu s-ar mai fi purtat ca nişte puşti imaturi şi m-ar fi lăsat pe mine  să fiu copilul.

Tata stătea în mijlocul camerei. Strângea în mână o pereche de chiloţi. Mama  era tolănită pe canapea şi sorbea calmă din ceaiul fierbinte.

- Tu trebuie să te cauţi la cap! ţipă el la mama .

Doi-zero pentru tata, mi-am spus în sinea mea. Mama chiar avea nevoie de ajutor.

Aşa că de ce eram eu cea care trebuia să stea pe canapeaua unui psihiatru de două ori pe săptămână? Şi de ce tata- despre care toată lumea zicea că-l am la degetul mic - trebuie să se mute azi şi să ma abandoneze? Nu-l învinovăteam că voia să o părăsească pe mama , alias Regina Gheţurilor. Dar de ce nu o ia şi pe ea cu el?

Am ragusit destul de tare, dar dor ca ei sa-mi simta prezenta.Tata se întoarse şi ma văzu, apoi se duse glonţ înapoi în dormitor, evident, ca să împacheteze şi restul lucrurilor .

Eu am rămăs in tocul usii, holbându-ma la mama , care studia nestingherită dosarele de serviciu, de parcă ar fi fost o zi ca oricare alta.

Fotografiile înrămate cu tata si eu  care atârnau pe peretele de deasupra canapelei îmi  atraseră atenţia şi am simţit cum  ma navalesc  lacrimile. Pozele fuseseră făcute în excursiile anuale în care plecam amândoi, tată şi fiică.

- Trebuie să faci ceva, am implorat-o pe mama.

- Cum ar fi ce? întrebă ea inapoi.

- Să-l faci să se răzgândească. Să-i spui că-ţi pare rău că i-ai pus chiloţii pe grătar. Că-ţi pare rău că prin vene îţi curge apă rece ca gheaţa în loc de sânge. Orice, nu-mi pasă ce, dar nu-l lăsa să plece!