Tentația 6

Zoey

— Sunt de acord să mergem înapoi acasă, dar bunica ta ar trebui să rămână aici, a spus Afrodita
deodată. Nu ştim ce avem de înfruntat în Casa Nopţii.
— Ai mai văzut şi altceva în viziune? am întrebat şi am remarcat că se uita la Stevie Rae, nu la
mine.
Afrodita a clătinat uşor din cap.
— Nu, ţi-am spus tot ce mi-a apărut în viziuni. Atât că am un sentiment aiurea.
Stevie Rae a râs nervos.
— Afrodita, să fim serioşi, cu toţii suntem cu nervii întinşi, şi e şi normal. Abia l-am pus pe fugă
pe baubau, dar nu avem niciun motiv s-o băgăm pe Zoey în sperieţi.
— N-o bag în sperieţi, ţăranco, a spus Afrodita. Atât că sunt precaută.
— E înţelept să anticipăm pericolele care ne pândesc, a spus Darius gânditor.
Cum nu era nimic aiurea să fii prudent, voiam să le dau dreptate amândurora, moment în care
Stevie Rae s-a întors spre Darius şi i-a spus cu un glas rece şi impersonal:
— Nu trebuie să fii întru totul de acord cu ea, doar pentru că ai jurat să fi războinicul ei.
— Poftim? a exclamat Stark. I-ai jurat Afroditei?
— Pe bune? a intervenit şi Damien.
— Foarte tare! a spus Jack.
Erik a pufnit de la masa din spatele nostru.
— Sunt uluit că te-a lăsat Zoey şi nu te-a adăugat la colecţia personală.
Deja eram sătulă şi am strigat la el.
— Erik, vedea-te-aş în iad!
Zoey! a icnit măicuţa Maria Angela.
— Scuze, am mormăit.
— Ba nu-ţi cere scuze, a spus Afrodita, fulgerând-o pe Stevie Rae cu privirea. Iadul nu e o
înjurătură, ci un loc. Şi unii chiar acolo ar trebui să ajungă.
— Ce e? a spus Stevie Rae inocentă. Nu voiai să afle toată lumea despre tine şi Darius?
— E treaba mea şi aşa vreau să rămână, i-a retezat-o Afrodita.
— Exact cum am mai spus, a intervenit Kramisha şi a dat din cap cu înţelepciune. Nu e în regulă
să vă spălaţi rufele în public, a spus şi a privit-o pe Stevie Rae cu ochii ei negri. Ştiu că eşti Marea
noastră Preoteasă, şi nu vreau să fiu lipsită de respect, dar cred că eşti mai bine-crescută de atât.
Stevie Rae a căpătat brusc un aer spăsit.
— Ai dreptate, Kramisha. Cred că nu mi s-a părut mare şmecherie. În fond, toată lumea avea să-
şi dea seama mai devreme sau mai târziu. Mi-a zâmbit şi a ridicat din umeri. Nu prea poţi să ascunzi jurământul unui războinic, a spus şi apoi s-a întors spre Afrodita. Scuze, nu am vrut să fiu
răutăcioasă.
— Nu mă interesează scuzele tale. Eu nu sunt Zoey. Eu n-am să cred instantaneu tot ce spui tu.
— Gata, de-ajuns! am ţipat. Furia şi frustrarea au dat forţă vorbelor mele şi i-am văzut pe câţiva
dintre puşti tresărind. Ascultaţi şi băgaţi-vă bine în cap ceva. Nu putem să ne luptăm cu răul care
ameninţă lumea dacă noi ne ciorovăim între noi! Stevie Rae şi Afrodita, acceptaţi odată faptul că
sunteţi Impregnate şi învăţaţi să nu vă mai faceţi de ruşine una pe cealaltă. În ochii Afroditei am
citit durerea, şi în ai lui Stevie Rae uluiala, dar am continuat: Stevie Rae, nu-mi mai ascunde lucruri
importante, chiar dacă tu crezi că ai motive întemeiate. Apoi l-am privit direct pe Erik, care se
întorsese cu scaunul şi se uita cu ochii măriţi la mine. Erik, cât despre tine, avem probleme mai
importante decât supărarea ta că ţi-am dat papucii. L-am auzit pe Stark chicotind şi m-am luat şi de
el. Nici tu nu eşti de capul tău aici.
Stark a ridicat mâinile ca şi când s-ar fi predat.
— Râdeam doar pentru că l-ai pus cu botul pe labe pe Erik cel Măreţ.
— Un lucru urât din partea ta, de vreme ce simţi cât de tare m-a rănit toată chestia asta cu tine,
cu Erik şi cu Heath.
Zâmbetul şmecheresc al lui Stark s-a risipit.
— Darius, e plin de gheaţă pe afară, dar crezi că poţi să mergi înapoi în Casa Nopţii cu
Hummerul? am întrebat.
— Da, a spus războinicul.
— Cine ştie să călărească?
Instantaneu s-au ridicat câteva mâini, de parcă aş fi fost o profesoară rea şi le-ar fi fost frică să nu
dea de bucluc.
— Shaunee, tu şi cu Erin puteţi să călăriţi iapa pe care aţi venit aici. M-am uitat împrejur la puştii
care ridicaseră mâna. Johnny B, poţi să călăreşti cu Kramisha cealaltă iapă?
— Cum să nu, a spus el. Kramisha a dat şi ea energic din cap şi amândoi şi-au coborât mâinile.
— Stark, tu poţi s-o călăreşti pe Persefona cu mine, am spus fără să mă uit la el. Damien, Jack,
Afrodita, Shannoncompton, Venus şi..., am zis privind-o pe novicea brunetă cu semilună roşie al
cărei nume mi-era imposibil să mi-1 aduc aminte.
— Sophie, a spus Stevie Rae şovăielnică, de parcă i-ar fi fost frică să nu-i sucesc gâtul.
— Şi Sophie. Voi mergeţi cu Darius cu Hummerul. M-am uitat la Stevie Rae. Ai tu grijă să
ajungă restul novicilor cu semiluni roşii şi Erik în Casa Nopţii în siguranţă?
— Dacă asta vrei tu, aşa am să fac, a răspuns ea.
— Bun. Terminaţi-vă micul dejun şi hai acasă. M-am ridicat şi le-am învăluit pe călugăriţe cu
privirea. Apreciez că ne-aţi ajutat, mai mult decât aş putea să exprim vreodată în cuvinte. Cât timp
trăiesc eu, măicuţele benedictine au o prietenă Mare Preoteasă. Apoi m-am întors să plec. Când am
ajuns în dreptul lui Stark, l-am văzut că dă să se ridice, dar l-am privit în ochi şi am clătinat din cap.
Mă duc să-mi iau la revedere de la bunica, singură.
Vedeam că se simte jignit, dar n-a făcut decât să mă salute respectuos şi apoi a spus:
— Cum doreşti, domniţă.
Am ignorat liniştea care se lăsase în urma mea şi am plecat singură din încăpere.
*
Şi ia spune, u-we-tsi-a-ge-ya, ai enervat pe toată lumea? m-a întrebat bunica după ce m-a ascultat
vorbind cu înflăcărare, în timp ce dădeam ture pe lângă patul ei.
— Nu pe toată lumea. Mai degrabă i-am jignit decât să-i enervez.
Bunica m-a studiat îndelung. Când în sfârşit a vorbit, a fost, ca de obicei, deloc complicată şi la
obiect.
— Nu te caracterizează un asemenea comportament, aşa că presupun că ai motivele tale.
— Mi-e frică şi sunt nedumerită. Ieri m-am simţit ca o Mare Preoteasă, însă azi am redevenit o
puştoaică. Am probleme cu băieţii şi cea mai bună prietenă a mea a avut secrete faţă de mine.
— Toate astea înseamnă că nici tu, nici Stevie Rae nu sunteţi perfecte, a spus bunica.
— Şi eu de unde să ştiu că doar atâta înseamnă? Dar dacă eu sunt o târfuliţă superficială, iar
Stevie Rae e diabolică?
— Numai timpul o să demonstreze dacă încrederea ta în ea a fost nejustificată. Şi nu cred că ar
trebui să fii atât de dură cu tine însăţi pentru că te simţi atrasă de mai mulţi băieţi. Ai judecat bine
relaţiile pe care le ai. Din câte ai spus, comportamentul lui Erik era dominator şi grosolan. Sunt
multe tinere care ar fi ignorat toate astea pentru că e, cum spuneţi voi, super! a spus bunica
încercând fără succes să imite o adolescentă. Vei învăţa să găseşti echilibrul între Heath şi Stark,
multe Mari Preotese aşa fac. Sau poate că nu, şi atunci vei decide că cel mai bine pentru tine e să te
dedici unui singur bărbat. Dar, draga mea, ai mulţi ani la dispoziţie să decizi lucrul ăsta.
— Cred că ai dreptate, am spus.
— Sigur că am dreptate. Sunt bătrână, ceea ce înseamnă că îmi dau seama că te mai supără şi
altceva în afară de băieţi sau de Stevie Rae. Ce e, Pasăre Zoey?
— Bunico, am avut o amintire de-a A-yei.
Bunica a inspirat adânc, singurul semn exterior al şocului resimţit în interior.
— E şi Kalona implicat în amintirea asta?
— Da.
— A fost plăcută sau neplăcută?
— Şi una, şi alta! La început a fost îngrozitoare, dar odată ce m-am apropiat şi mai tare de A-ya,
s-a schimbat. Îl iubea, bunico, şi eu am simţit asta.
Bunica a dat din cap şi a vorbit domol:
— Da, u-we-tsi-a-ge-ya, e logic. A-ya a fost creată să-l iubească.
— Mi-e frică, mă simt neputincioasă! am strigat.
— Şşş, fiica mea, m-a liniştit bunica. Pe toţi ne tulbură trecutul, dar stă în puterea noastră să nu-i
permitem să ne dicteze viitorul.
— Chiar şi dacă lucrurile astea ţin de sufletul nostru?
— Mai ales dacă ţin de sufletul nostru. Întreabă-te care e originea puterii tale.
— Nyx, am spus.
— Şi darurile de la zeiţă sunt pentru trupul sau pentru sufletul tău?
— Pentru suflet, desigur. Trupul meu e doar carapacea în care mi se adăposteşte sufletul, am spus
cu o tărie surprinzătoare şi am clipit de uimire. Trebuie să nu uit că acum e sufletul meu şi s-o tratez
pe A-ya ca pe orice amintire din trecut.
Bunica a zâmbit şi a spus:
— Vezi? Ştiam eu că ai să-ţi găseşti iar echilibrul. Când faci vreo greşeală, fie că e din viaţa asta,
fie din alta, învaţă din ele, aşa or să devină o şansă.
„Nu şi dacă greşelile mele îi permit lui Kalona să dea foc întregii lumi”, am gândit şi era gata-
gata să spun tare, dar atunci bunica a închis ochii. Părea aşa de obosită, de afectată şi de bătrână,
încât mi s-a strâns stomacul şi mi-a venit greaţă.
— Scuză-mă, bunico, că ţi-am aruncat ţie toate astea în spate, am spus.
A deschis ochii şi m-a bătut pe mână.
— Să nu-ţi pară niciodată rău că îmi spui mie ce gândeşti, u-we-tsi-a-ge-ya.
Am sărutat-o uşor pe frunte, atentă să nu îi ating vreo tăietură sau vreo vânătaie.
— Te iubesc, bunico.
— Şi eu te iubesc, u-we-tsi-a-ge-ya. Mergi cu zeiţa şi să te binecuvânteze străbunii noştri!
Abia pusesem mâna pe mânerul uşii, când glasul ei a răsunat între noi, puternic, sigur pe sine şi
înţelept ca întotdeauna.
— Stai de partea adevărului, u-we-tsi-a-ge-ya. Nu uita ceea ce străbunii noştri au ştiut
întotdeauna, că vorbele care rostesc adevărul au o putere neînchipuită.
— O să mă străduiesc, bunico.
— E tot ce am să-ţi cer vreodată, Pasăre Zoey.