Tentația 6

Zoey

— Nu-mi place chestia asta, a spus Stark.
— Te repeţi, l-a avertizat Afrodita. Şi nimănui nu-i place, dar ce dacă? Poemul ăsta tâmpit tot n-o
să dispară.
— E o profeţie, a corectat-o Damien. Poemele Kramishei sunt profetice prin natura lor.
— Ceea ce nu e neapărat un lucru rău, a spus Darius. Dacă avem o profeţie, înseamnă că avem şi
un avertisment.
— Deci poemele astea, la care se adaugă viziunile Afroditei, ne oferă o armă redutabilă, a spus
Lenobia.
— Asta dacă înţelegem ce vor să spună, le-am atras atenţia.
— Pe ultimul l-am înţeles, mi-a amintit Lenobia. O să-l descifrăm şi pe acesta.
— Indiferent de situaţie, cred că suntem cu toţii de acord că Zoey trebuie să-l urmeze pe Kalona,
a spus Darius.
— Doar de-asta am fost creată, am zis, ceea ce a reţinut atenţia tuturor. Nu pot să sufăr că aşa
stau lucrurile şi nici nu ştiu ce să fac. De cele mai multe ori mă simt ca un bulgăre uriaş de zăpadă
care se prăvăleşte pe versantul unui munte în toiul iernii, dar nu pot să ignor adevărul. Mi-am
amintit ce-mi şoptise Nyx şi am adăugat: Adevărul îţi dă putere, la fel cum se întâmplă şi cu
alegerea corectă. Şi adevărul e că sunt legată de Kalona. Îmi aduc aminte de legătura mea cu el şi
lucrul ăsta mă împiedică uneori să-l înfrunt, dar ceva din adâncul meu m-a ajutat o dată să-l înfrâng.
Cred că trebuie să găsesc acel ceva şi să aleg să-l înfrâng din nou.
— De data asta poate definitiv? a întrebat Stevie Rae.
— Sincer, eu aşa sper, am spus.
— Ei bine, de data asta n-o să mai fii singură, m-a asigurat Stark.
— Aşa e, a spus şi Damien.
— Absolut, s-a prins şi Shaunee în horă.
— Dap, a sărit şi Erin.
— Toţi pentru unul şi unul pentru Zoey! a spus şi Stevie Rae.
M-am uitat la Afrodita care a oftat adânc, cu un aer teatral.
— Bine. Unde se duce gaşca de tocilari, merg şi eu.
Darius a cuprins-o cu braţul şi a spus:
— Nici tu nu o să fii singură, frumoasa mea.
Abia mai târziu mi-am dat seama că Stevie Rae nu spusese că ni s-ar alătura şi ea.
— Solidaritatea e un lucru bun, dar deocamdată nu putem acţiona pentru că nu ştim unde e
Kalona, a spus Lenobia.
— Păi, în visul meu era pe o insulă. De fapt, într-un castel de pe o insulă, am specificat.
— Ţi s-a părut ceva cunoscut? s-a interesat Damien.
— Nu. Dar peisajul era foarte drăguţ. Apa era incredibil de albastră şi erau portocali peste tot.
— Asta nu elimină prea multe variante, a remarcat Afrodita. Peste tot sunt portocali, în Florida,
în California, în zona mediteraneeană. Şi în toate locurile astea sunt insule.
— Nu e în America, am spus automat. Nu ştiu de ce, dar sunt sigură.
— Atunci o să luăm de bun lucrul ăsta, a zis Lenobia.
Încrederea ei în mine mă făcea să mă simt bine, dar şi emoţionată şi cam leşinată la stomac în acelaşi timp.
— Bun, a spus şi Stevie Rae. Poate că ştii mai multe despre locul în care se află, dar trebuie doar
să nu te mai gândeşti un timp, ca să poţi să te gândeşti.
— Măi ţăranco, n-are niciun sens ce spui, i-a trântit-o Afrodita. Uite, am să traduc eu din
oklahomeză în engleză, a spus ea şi s-a întors spre mine. Fără să te gândeşti la chestia asta, ai ştiut
că el nu e în America. Poate că te străduieşti prea tare să afli. Poate trebuie să te linişteşti şi o să-ţi
dai seama pur şi simplu.
— Exact asta am spus şi eu, a bodogănit Stevie Rae.
— Parcă ar fi gemene fetele astea, a spus Shaunee.
— Te umflă râsul, i-a dat Erin dreptate.
— Ciocu' mic! au izbucnit Afrodita şi Stevie Rae în acelaşi timp, lucru care le-a făcut pe gemene
să se prăpădească de râs.
— Ce-i aşa de amuzant? a întrebat Jack, care tocmai intra în cameră. Am remarcat că încă avea
urme de lacrimi pe obraji şi în ochii fantomatici.
S-a dus la Damien şi s-a aşezat lângă el.
— Nu e nimic amuzant. Gemenele nu se dezmint, atâta tot, i-a explicat el lui Jack.
— Gata, ajunge. Asta nu ne ajută absolut deloc să ne dăm seama unde ar putea fi Kalona, le-a
tăiat Lenobia macaroana.
— Ştiu eu unde e Kalona, a spus Jack fără ocolişuri.
— Cum adică ştii unde e Kalona? a întrebat Damien şi cu am făcut ochii mari la Jack.
— El şi cu Neferet, adică. E simplu, a spus şi ne-a arătat iPhone-ul. Mi-au fost bombardate
contul de Internet şi de Twitter. Peste tot se spune că Shekinah a murit subit şi misterios şi că
Neferet a apărut la Veneţia, în cadrul Înaltului Consiliu, unde spune în stânga şi-n dreapta că ea e
întruparea lui Nyx şi Kalona e Erebus coborât pe pământ, deci ea trebuie să fie următoarea Mare
Preoteasă a vampirilor. - Ne holbam cu toţii la el şi mi-am dat seama că rămăsesem cu gura
deschisă. - Jack s-a încruntat şi ne-a spus: Nu inventez nimic. Jur. Puteţi să vă uitaţi şi singuri. Ne-a
întins din nou iPhone-ul, pe care l-a luat Darius. În timp ce el tasta pe ecran, Damien l-a luat în
braţe pe Jack şi l-a sărutat fix pe gură.
— Eşti genial! i-a spus el iubitului său.
Jack a zâmbit şi toată lumea a început să vorbească în acelaşi timp.
Toată lumea, mai puţin eu şi Stark.
În plin haos, în cameră a intrat Heath. A ezitat pentru o clipă, apoi a ocolit patul şi s-a trântit şi el
lângă mine, pe partea neocupată de Stevie Rae.
— Ce e, Zo?
— Jack a dat de Kalona şi de Neferet, l-a pus Stevie Rae la curent.
— E bine, a spus Heath. S-a uitat la mine şi a adăugat: A, da' stai aşa, că poate nu e bine.
— De ce n-ar fi bine? a întrebat Stevie Rae.
— Întreab-o pe Zoey, a spus Heath.
— Ce e, Zoey? a întrebat Damien, reducându-i pe toţi la tăcere.
— Nu era la Veneţia, am spus. Sunt sigură. În visul meu, Kalona nu era la Veneţia. Nu că aş fi
fost vreodată acolo, dar am văzut fotografii şi, corectaţi-mă dacă greşesc, dar în Veneţia nu sunt
munţi, nu?
— Deloc, a spus Lenobia. Am fost acolo de mai multe ori.
— Poate că nu e chiar aşa de rău că în vis nu ai fost acolo unde se află el de fapt. Poate asta
înseamnă că visele tale nu sunt aşa de reale cum crezi tu, a spus Afrodita.
Poate.
— Nu-mi miroase a bine, a spus Stark.
M-am abţinut să nu pufnesc, pentru că, evident, trăsese cu urechea la gândurile mele.
Afrodita nu l-a băgat în seamă pe Stark şi a continuat să vorbească:
— Mai ştii că în viziuni i-am văzut pe Neferet şi pe Kalona în faţa unui grup de şapte femei
vampir puternice?
Am dat din cap aprobator.
— Înaltul Consiliu Vampiresc! a exclamat Lenobia. Nu ştiu cum de nu m-am gândit imediat la
asta, a continuat ea şi a clătinat din cap, evident nemulţumită de ea. Şi sunt de acord cu Afrodita.
Zoey, poate că ai dat prea mare importanţă viselor ăstora. Kalona te manipulează, a spus ea cu
blândeţe, de parcă s-ar fi aşteptat să intru în panică.
— Nu, ascultaţi-mă pe mine, vă zic că nu era la Veneţia, era... M-am oprit, pentru că tocmai
atunci a ieşit la iveală o altă amintire şi mi-a venit să-mi trag una peste frunte. Rahat! Nu era la
Veneţia în ultimul meu vis, dar chiar l-am visat acolo mai demult. Spunea că îi place locul ăsta, că
simţea forţa lui..., am spus şi mi-am frecat fruntea cu un aer gânditor. Mi-a zis, ţin minte, că simţea
un fel de putere străveche acolo şi că înţelegea de ce l-au ales.
— Probabil că se referea la noi, la vampiri, a spus Lenobia.
M-am gândit la vis şi m-am încruntat, nedumerită.
— Dar nu cred că în vis eram propriu-zis la Veneţia. Da, am văzut gondolele şi ceasul ăla mare,
dar asta se zărea undeva în depărtare. Deci noi nu eram chiar acolo.
— Z, nu vreau să fiu răutăcioasă, dar tu nu-ţi faci chiar niciodată temele? a întrebat Stevie Rae.
— Ce? am făcut.
— Insula San Clemente, a explicat Lenobia.
— Ce? am repetat eu, cu un aer de-a dreptul genial.
— Ai pe aici, pe undeva Manualul novicelui, nivel iniţial? a întrebat Damien cu un oftat.
Am arătat cu capul spre birou.
— E acolo, cred.
— S-a ridicat, a scotocit prin mormanul de lucruri de pe biroul meu, de unde a scos până la urmă
Manualul novicelui. L-a răsfoit vreo două secunde (oare băiatul ăsta chiar îl ştia pe de rost?), apoi
mi-a întins cartea deschisă. Am clipit şocată când am recunoscut palatul frumos, de culoarea
somonului, locul în care visasem odată că eram alături de Kalona.
— Aici mi-a apărut Kalona într-unul dintre vise, fără nicio îndoială. De fapt, eram chiar acolo, pe
banca aia, am spus arătând spre imagine.
Afrodita s-a desprins deodată de lângă Darius şi a venit să arunce un ochi peste umărul meu.
— Fir-ar să fie! Ar fi trebuit să recunosc locul ăsta. Jur că m-am prostit de când am devenit
umană.
— Ce e, Afrodita? a întrebat Stark şi s-a apropiat de mine.
— E palatul pe care l-a văzut în a doua viziune, în care muream, am răspuns eu în locul ei şi am
oftat. Ştiu că sună tâmpit, dar până acum am uitat. Adică în vis ţin minte că ştiam asta, ştiam că ar
putea fi locul pe care mi l-ai descris tu, cel în care mă înecam, dar când m-am trezit, ăăă... Am făcut
o pauză şi l-am privit pe Stark în ochi.
— M-am trezit şi m-am luat cu alte treburi. Am citit în ochii lui că-şi dă seama că el fusese cel
care mă trezise din vis - prima oară când dormise cu mine - atunci când abia se hotărâse să aleagă
binele în locul răului. Pe lângă asta, am adăugat în grabă, m-ai văzut înecându-mă pentru că eram
singură. Asta a fost când toată lumea era supărată pe mine. Acum nu mai sunt singură, aşa că
viziunea asta n-o să se mai îndeplinească.
Mi-am mutat privirea de la Stark la Afrodita când am văzut că ea nu spune nimic şi mi-am dat
seama că se uita fix la Stark.
— Nu erai complet singură în a doua viziune în care mureai, a spus Afrodita încet. L-am zărit şi
pe Stark chiar înainte să mori. Era şi el acolo.
— Ce?! Pe dracu'! Niciodată n-aş lăsa să i se întâmple ceva, aproape că a zbierat Stark.
— N-am spus că tu erai de vină. Am spus doar că erai acolo, a explicat Afrodita, cu răceală.
— Ce-ai mai văzut? a întrebat Heath, care se ridicase pe şezut şi arbora un aer de războinic,
asemenea lui Stark.
— Afrodita a avut două viziuni în care Zoey murea, a spus Damien. Într-una era decapitată de un
Imitator de Corbi.
— Chestia asta a fost cât pe ce să se întâmple! a izbucnit Heath. Eram şi eu de faţă. I-a şi rămas
cicatrice.
— Ideea e că nu mi-a tăiat nimeni capul. Şi acum, că mi s-a mai limpezit mintea, o să avem grijă să nici nu mă înec. Iar Afrodita nu a văzut mare lucru în niciuna din cele două viziuni.
— Dar eşti sigură că a doua viziune avea loc pe insula San Clemente, unde îşi are sediul Înaltul
Consiliu? a întrebat Lenobia.
Afrodita a arătat spre cartea care era încă deschisă la mine în poală.
— Uite. Ăsta e palatul pe care l-am văzut eu când murea.
— Bine, o să am mare grijă, am spus.
— Cu toţii trebuie să avem mare grijă de tine, a intervenit Lenobia.
Am rămas neclintită, încercând să nu arăt că deja mă simţeam sufocată. Oare asta însemna că
nimeni nu avea să mă mai lase vreodată în pace?
Stark nu a spus nimic, dar nici nu era nevoie. Corpul lui îmi transmitea toată frustrarea pe care o
resimţea.
— Staţi aşa. Tocmai mi-am dat seama de ceva. Damien mi-a luat Manualul novicelui din mână şi
a dat pagina. Când s-a uitat la mine, avea un zâmbet victorios întipărit pe faţă. Ştiu unde e insula în
care se află Kalona. Ai dreptate. Nu e la Veneţia. A întors cartea cu faţa spre mine şi m-a întrebat:
Aici erai în vis?
Damien deschisese cartea la o pagină unde se găsea un text lung (pe care evident eu nu-i citisem)
şi imaginea unui peisaj dintr-o insulă pitorească, deluroasă şi albăstruie, de la marea care o
înconjura. În desen vedeam conturându-se silueta unui castel care-mi părea foarte cunoscut.
— Ăsta e, am spus cu un aer solemn. Acolo am fost în ultimul meu vis. Unde naiba e asta?
— În Italia, pe insula Capri, a răspuns Lenobia în locul lui. E vechiul sediu al Înaltului Consiliu
Vampiresc. Apoi s-a mutat la Veneţia, începând din anul 79 d.Hr.
Spre bucuria mea, am zărit câteva feţe întrebătoare. Damien, evident, nu se număra printre ele.
Cu tonul lui didactic, a început să explice:
— Vampirii erau stăpânii oraşului Pompeii. Vezuviul a erupt în august 79 d.Hr. Cum toată lumea
se holba prosteşte la el, Damien a tras adânc aer în piept, apoi a continuat: Capri e o insulă nu foarte
departe de Pompeii.
— A, da, îmi amintesc că am citit ceva despre chestia asta în Capitolul de la istorie, a spus Stevie
Rae.
Eu nu-mi aminteam, pentru că nu citisem niciodată Capitolul şi, judecând după stânjeneala
vădită care se citea pe feţele lui Shaunee şi Erin, nu eram singura. Ce surpriză!
— Mda, foarte interesant, şi într-adevăr aşa e, asta e insula. Dar de ce să se fi dus Kalona acolo
dacă Înaltul Consiliu şi-a schimbat sediul acum enşpe mii de ani? am întrebat.
— Vrea să reînvie obiceiurile străvechi, ne-a lămurit Stark. A spus-o de o mie de ori.
— Şi atunci e în palatul din San Clemente sau în Capri? am întrebat, nedumerită încă.
— Pe Twitter spune că s-a dus înaintea Înaltului Consiliu cu Neferet acum câteva ore. Deci
momentan se află acolo, ne-a informat Jack.
— Dar pun pariu că îşi are cartierul general pe insula Capri, a spus Stark.
— Deci, se pare că o să călătorim în Italia, a conchis Damien.
— Gaşcă de ţărani, sper că aveţi paşapoartele valabile, s-a auzit Afrodita.