Sei La Mia Principessa

🌿7 Capitol🌿

Perspectiva lui Antonio

Auzind tot asta sângele începe să imi fiarbă. Nu pot să cred că așa o prințesă mică atâtea a îndurat. O cuprind strâns și o rog să uite de tot ce a fost. «Medicamentele sunt pentru a te ajuta sa te simți mai bine așa că dă-mi voie să îți dau anestezic pe gleznă și să îți pun bandaj elastic» Terminând cu bandajatul o las să se odihnească pe canapea eu revenind la lucru.

— Mereu lucrezi până târziu? mă întreabă îngerașul care se uită nevinovat la mine.

— Da, seara îmi e foarte bine să lucrez.

— Aveam altă părere despre tine.....scuze....

— Credeai că sunt un băiat infantil, ce se gândește doar la bani, mașini, cluburi si curve?  Da eram așa până la momentul când am aflat că o să mă însor. Nu pot să spun că nu am luat până acum responsabilitate asuprea mea, va chiar aveam foarte multe responsabilitate dar treaba e în faptul că știam că va ajunge momentul că tata nu îmi va da voie să îmi aleg soția.

— Scuze, sigur nu ai vrut o persoană ca mine în ipostază de soție.....o să fac tot posibilul să nu te deranjez cu prezența.

— De ai ști cât de fericit sunt că anume tu vei fi soția mea.....spun eu întristat pentru că am motivele mele pentru asta.

Aud întrebarea «De ce?» eu neavând răspuns la ea. Îi spun că ar fi bine să se după la culcare pentru că e târziu și mâine trebuie să ne ducem la mafie de dimineață. Auzind din partea ei un «Noapte bună» cald inima îmi râde. Termin lucrul ce îl am aproape de ora 5 dimineața și mă duc să dorm următoarele două ore pâ a îmi spună deșteptătorul.

Perspectiva lui Domenico

Deja de o săptămână stau cu Antonia împreună. Tatăl ei mereu îi închide gura când ea vrea să obiecteze pe tema nunții. Nu mă deranjează că va fi soția mea dar un lucru mi-a făcut creierul praf. Astăzi la întâlnirea asta ne-am sărutat. Buzele ei sunt într-atât de fine încât pot să mă pierd în ele. Cu toate că mi-a răspuns la sărut a încercat să îl întrerupă repede cea ce nu i s-a primit. Acum stau în birou, lucrul deja l-am terminat așa că mă pot relaxa, aud o bătaie în ușă, i-au o gură din whisky «Intră». O văd pe Antonia îmbrăcată într-un halat de somn foarte frumos, mă dă deja în călduri.

— Scuze, am vrut să te anunț că trebuie să plec la Roma mâine seară. Peste două zile de încep orele la universitate și nu ar fi bine să absentez.

— Nu vrei absența sau ai dorința să stai cu haimanaua aia de «iubitul tău»?

— De ce îmi răspunzi așa? Nu e haimana și da e iubitul meu.

— Iar eu soțul tău! știind ce face el până când ea aici stă mă face foarte nervos. Lovesc în masă și scot o mapă datată și semnată.

— Uite ce face iubitul tău până tu aici te omori în lacrimi și îi spui cât de dor îți este de el.

În mapă erau poze cum el se săruta acum patru zile cu o blondă in club si nu numai «un sărut».

— Vezi cu cine trăiești? 

—MINȚI! NU!

— Trezește-te la viață Antonia! El te folosește!

—Termină, nu e adevărat! Mâine dimineață plec la Roma! O zi nu mai stau în casă aceasta!

— S-o crezi tu ca o să pleci! Până nu dau eu ordin garda nu îți dă drumul să pleci!

— Te dau la poliție pentru reținere forțată!

— Hai încearcă! Vedem ce o să îți iasă!

— DU-TE DRACULUI!

Persopectiva Antoniei

E un mincinos, asta nu poate fi! Damian nu mă poate înșela, e imposibil! Trebuie mai repede să ajung în Roma. Acolo voi afla tot adevărul. O să fug din închisoarea asta cu gard de trei metri înălțime!

A doua zi

Dimineața

|Roma|

Am fugit din acel loc, slavă domnului. Sunt la ușa apartamentului meu unde trăiesc cu Damian. Deschid ușa încet pentru a nu face multă  gălăgie. Intrând în dormitor văd cum Damian doarme liniștit cu perdelele trase, ce ursuleț e. Nu îi place lumina de dimineață. Mă așez pe pat lângă el.

— Bună dimineața mi amore.

Din cauza ca nu se aștepta să fie trezit Damian tresare dar își revine.

— Mi amore, mi manchi. Nu mai pleca te rog.  (Iubirea mea, mi-a fost dor de tine).

— Nu mai plec.

Spunând asta mă culc pe abdomenul lui și el mă cuprinde.

— Mi amore, hai sa facem ceva de mâncare și să ieșim în park.

Perspectiva lui Domenico

Mă trezesc de dimineață cu o durere de cap, se pare că ieri am întrecut cu wisky-ul. Țin minte scandalul cu Antonia, nu trebuia să fac așa scandal și să mă cert cu ea. Intru în dormitorul ei dar nu o găsesc acolo, patul e făcut și hainele în dulap nu sunt. «ANTONIA» urlu eu iar garda se apropie în dormitor.

— Șefu?

— UNDE E ANTONIA?!

— Șeful la ora șase dimineața, doamna Antonia a plecat cu bagajul la aieroport, a spus că dumneavoastră sunteți la curent de plecarea ei și ați discutat despre asta.

— La naiba! Sunați pilotul! PLECĂM LA ROMA!

Sunt la dracu de nervos. Trebuie să îl sun pe Antonio.

Perspectiva lui Antonio

De dimineață aud telefonul ăsta nesuferit, care bou mă mai sună? Văd că e un apel de la Domenico.

— Tu vezi cât e ceasul? Tot ce ține de mafii discutăm după ora 11 dimineața.

— Numai încearcă să îmi închizi! Antonia a dispărut! A fugit în Roma!

Auzind asta mă trezesc momentan. « Peste două ore ne vedem la aieroport! Venim cu tine!». După ce închid telefonul mă duc în dormitorul Melaniei ce încă dormea ca un copil. Mă apropii de ea și îmi pun mâna pe capul ei. «Bună dimineața micuțo. Cum te simți?» îi spun încet văzând că mângâierile mele o trezesc.

— Bună dimineața, bine. I-ar ai stat până târziu?

— Am fost nevoit. Trebuie să plec la Roma cu Domenico pentru că Antonia a fugit de la el la iubitul ei. Trebuie să o aducem înapoi.

— De ce a fugit? Ce i-a făcut măgarul?

— A spus că s-au certat, mai multe aflăm pe loc.

— Aflăm?

— Da îngeraș, tu vii cu mine. Nu te pot lăsa aici singură. Plus, știu că demult nu ai fost undeva la odihnă.

— Cât timp avem?

— O oră ai pentru a te îmbraca și lua tot ce e mai necesar. Nu plecăm pe mult timp. Dacă o să ai nevoie de ceva cumpărăm pe loc.

— O oră e prea puțin timp, nu reușesc să mă strâng.

Cu cuvintele astea sare repede din pat și pleacă în baie. Ce drăguță totuși e. Mă duc și eu să îmi i-au tot ce e mai important.