Meet my depression

𝓘'𝓶 𝔀𝓪𝓴𝓮𝓲𝓷𝓰 𝓾𝓹 𝓮𝓿𝓮𝓻𝔂𝓭𝓪𝔂 𝓱𝓸𝓹𝓲𝓷𝓰 𝓮𝓿𝓮𝓻𝔂𝓽𝓱𝓲𝓷𝓰 𝔀𝓲𝓵𝓵 𝓫𝓮 𝓸𝓴𝓪𝔂 . . .

.

.

.   

Ma trezesc in fiecare zi cu aceleasi intrebari mereu... Ce voi face azi? Ce se va intampla azi? O sa devin cineva ? O sa fiu vreodata eliberata de toata presiunea de pe mine? O sa reusesc sa traiesc din ceea ce o sa fac ... sau o sa fiu macar in stare sa fac ceva? Ma simt slabita .. fara optimism ... confuza .. Simt ca nu mi-e deschisa nici o cale in viata asta, ca o sa ma pierd de tot... Toate experientele ce le-am avut m-au adus in aceasta situatie. Faptul ca nu mai cred ideea de ,, o sa fie bine,, sau ,, o sa treaca cu timpul,, ... Aceleasi vorbe auzite de prea multe ori ... care tind sa cred ca nu m-au ajutat niciodata si incep sa ma satur sa le aud.  Simt ca pot renunta usor, ca sunt nefolositoare orice as face sau as incerca sa schimb la mine si aceste sentimente ma fac si mai slaba. Mereu ma intorc in punctul asta ... Fericirea pentru mine e temporara si rara.. tristetea imi bantuie viata... faptul cum arat,cum vorbesc,cum vad lucrurile,cum vad lumea... ea poate controla tot ce e legat de mine si de existenta mea. De multe ori ma gandesc ca singura cale sa scap de toate astea e sa dispar.. Plansul ajunge sa fie tot mai sufocant pe zi ce trece... imi incetoseaza privirea... totul devine gri... 

    Pe zi ce trece incep sa ma satur de tot.. simt ca sunt la capatul limitelor.. simt ca in orice moment pot sa fac o alegere care sa fie ultima alegere pe care o fac ... simt ca sunt satula de oamenii din jurul meu, majoritatea judeca fara sa se gandeasca cata greutate au cuvintele lor pentru altii, ei spun orice, oricui, fara sa le pese, fara sa cunoasca cu adevarat inainte de a face alegerea de a spune orice... Singura intrebare pe care toti am avut-o macar o data in viata e ,,de ce ne dorim tot timpul pace, liniste,fericire,iubire,intelegere,, daca nu suntem hotarati sa ne schimbam si sa ne fim alaturi unii altora? Sa incerca sa fim o versiune mai buna pentru noi si pentru ceilalti... Vrem sa scapam de lumea asta mincinoasa,indiferenta,rea,trista....dar nu se intampla de la sine... aceasta lume nu vine singura,doar cu implicarea noastra. Sunt foarte sigura ca mai sunt oameni ca mine si as vrea din tot sufletul sa-i cunosc, sa nu ma simt singura in lumea asta... sa ma simt inteleasa si sa simt ca pot sa impart durerea cu cineva, nu sa indur totul de una singura... sa sfatuiesc acea persoana cum ar trebui sa ma sfatuiesc pe mine.. 

    De ce as vrea sa mai traiesc cand stiu in ce lume sunt? Poate de aceea ajung sa gandesc mereu... pentru ca in lumea din mintea mea e liniste si pot vorbi cu mine insumi... ma ascult de una singura... In fiecare zi incerc, pas cu pas, sa ies din cosmarul pe care-l traiesc, sa ma regasesc in ceva sau cineva care sa imi schimbe modul de a vedea lucrurile... sa ma faca sa accept cine sunt... sa ma scoata din lumea mea cea rece....

.

.

.