Valetul lui Nicholas DuVille îi ținea stăpânului său haina dintr-un material fin, de culoarea vinului și-i admira cămașa albă, imaculată și eșafa de la gât.
- Cum spuneam adesea, domnule, remarcă valetul, în timp ce Nicki își încheia nasturii vestei în aceeași culoare cu haina, nici un englez nu era aspectul dumneavoastră desăvârșit cu eșafa la gât.
Nicki îl privi amuzat.
- Și, cum ți-am răspuns adesea, Vermonde, asta pentru că sunt mai mult francez decât englez, iar dumneata ești ușor înclinat impotriva englezilor... Un alt valet bătu la ușă și-i întrerupse replica. Da, ce este? întrebă el surprins că valetul său personal îi permisese unui inferior să-i intre pe teritoriu.
- Trebuie să vă spun că o domnișoară vă așteaptă jos, milord. Este în salonul albastru și pare foarte îngrijorată. Spune că o cunoașteți sub numele de domnișoara Lancaster. Cel de la ușă a încercat să o alunge fiindcă a văzut-o venind într-o birjă închiriată, dar dînsa a insistat. E ceva rău, credem, pentru că...
Stăpînul său deveni deodată îngrijorat și valetul tăcu. Nicki ieși repede și era cât pe ce să-i dărime pe valet când trecu grăbit.
- Sherry? întrebă Nicki surprins și panicat, văzîndu-i obrajii roșii și ochii plini de lacrimi. Avea cearcăne în jurul lor și stătea pe marginea canapelei, părind că va leșina în orice clipă. Ce s-a întâmplat?
- Eu... eu mi-am ... mi-am recăpătat memoria, zise Sherry printre sughițuri. Eu... sunt o impostoare. Toată lumea e impostoare! Charise era logodită cu Burleton. De ce s-a pre-prefăcut Stephen? Nu, eu m-am prefăcut...
- Nu mai spune nimic, îi zise Nicki brusc și se duse spre tava cu pahare. Turnă destul coniac într-unul și i-l aduse. Bea asta. Tot, adăugă el văzînd-o că ia o înghițitură și se cutremură de tăria alcoolului. O să te liniștească mai repede. Nicki credea că starea ei fuseso cauzată de realizarea faptului că nu fusese logodită niciodată cu Stephen Westmoreland.
Sherry îl privi şi-l ascultă, bând automat tot conținutul paharului.
- Nu încerca să vorbeşti imediat, zise el văzând-o că tuşeşte. Sherry simți cum băutura îi arde măruntaiele ajungând în stomac. Îşi privea mânile pe genunchi. Şocul inițial al recăpătării memoriei, al realizării identității sale, al întâlnirii cu Charise şi al ascultării acuzațiilor ce i se aduseseră o alungase din casă ca pe o femeie nebună, cu inima sfâşiată. Hoinărise aproape o oră, căutând o modalitate de a-l convinge pe Stephen că-l iubeşte, că nu l-ar fi mințit niciodată, indiferent dacă reuşise Charise să-l convingă prin cele spuse. Dintr-o dată realiză ceva: Stephen Westmoreland nu fusese niciodată logodit cu Charise Lancaster. Numele logodnicului acesteia era Burleton! Toată lumea se complăcuse în această şaradă.
Apoi veni altă revelație, mai uluitoare, apoi încă una, când stătuse în parc și mintea i se rotea amețitor. Acum căuta răspunsurile la cineva care nu avea nici un motiv aă o mintă, iar coniacul îi dădu tăria să reziste la orice explicație îi va fi dat să audă.
- Trimit după Langford, spuse Nicki văzând-o că îşi recapătă culoarea din obraji, dar răspunsul ei veni ca o lovitură.
- Nu! Nu! Nu!
Nicki se aşeză liniştit pe fotoliul din fața ei și zise blând:
- Prea bine. Nu mă mişc din camera aceasta până ce nu-mi spui tu.
- Trebuie să explic, spuse Sherry străduindu-se să își păstreze calmul. Apoi se răzgândi şi hotărî că singura şansă de a primi răspunsuri sincere la acele întrebări care o chinuiau era să pună ea mai întâi întrebările, până ce va da informații. Nu, tu trebuie să-mi explici, se corectă ea.
