13 septembrie, o zi pe care cu siguranta nu o asteptam. M-am trezit inca de la ora 6 sa-mi umplu ghiozdanul de manuale de 200 de pagini din care vor dicta profesorii la fel de lipsiti de energie ca mine. Insa anul acesta nu ma ingrijoreaza doar materia, ci si colegii impreuna cu toate fricile pe care le-ar avea un boboc obisnuit ai carui singuri prieteni sunt ori mai mari ori pe alt profil. Cand am zis acum ceva timp ca simt ca prietenia dintre mine, Vio si Nasosu se pierde nu am mintit .... Spre exemplu, cu Vio nici nu mai vorbesc de cand a incercat sa se dea la mine, chiar daca i-am promis ca vom ramane prieteni. Totusi sunt mandru ca a reusit sa intre la un liceu bilingv, asa cum si-a dorit. Nasosu s-a schimbat, face parte dintr-un anturaj de bombardieri si acum se ia de mine pentru fizionomia mea. Imi amintesc din ce in ce mai greu cum eram inainte, cand eram toti in grija lui Cati si ne sustineam indiferent... Acum am ramas singurul, cum Vio s-a mutat la un internat al liceului si nu tine legatura cu noi iar Nasosu a fost adoptat de niste bogatani care arunca banii cu mana la ochi.
Imi ia jumatate de ora sa ma pregatesc si inca 45 de minute sa ma panichez si calmez la loc. Cat imi rearanjez parul, iau un moment sa ma analizez, mi s-au inrosit ochii de la plans, culoarea lor ca mierea aducand mai mult spre un portocaliu din cauza iritatiei. Nu m-am tuns demult asa ca parul imi cade lejer in dreapta gulerului camasii necalcate de un bej deschis. Poate ca in viitorul apropiat il voi scurta sau il voi prinde altfel, deja mi se spune ca ma comport ca o fata zilnic, nu-mi trebuie sa mai si arat.
Pe metrou imi pun castile si studiez paginile manualului de romana. Ei, nu chiar studiat, mai mult rasfoit in incercarea de a-mi lua gandul de la tot ce ar putea merge prost azi. Nu-mi atrage nimic atentia in mod special asa ca incerc sa ma concentrez pe muzica. Rasuna in capul meu niste versuri aiurea , nici nu stiu exact ce trupa e. N-am fost prea atent. ugh, simt ca nu pot face nimic, parca as fi o buruiana care doar sta si isi asteapta sfarsitul.
Cand am vazut scoala mi s-a format un nod in stomac si am simtit cum ma ia o migrena, dar mi-am facut curaj si am intrat . Intr-o viteza am ajuns la clasa mea, etajul 1 , a 3-a clasa din stanga. Nimic socant, semana cu orice clasa a unui liceu din Romania. Aceleasi banci si scaune uzate, pereti vopsiti intr-un alb curat accesorizati de urme de papuci la baza , tabla neagra cu miros de bors, o catedra ce sta sa cada , un steag al dragei noastre tari si o icoana deasupra . Am ajuns primul asa ca am profitat de oczie si mi-am ales banca a doua din randul de la geam . In generala ii spuneam banca tocilarilor care copie. Calculand astfel aveam sanse sa am un coleg acceptabil de banca.
Dupa putin timp, poate 5 sau 10 minute aud usa deschizandu-se , lasand un baiat inalt , putin bronzat sa intre , uitandu-se inspre holul aglomerat. Dupa ce inchide usa isi muta privirea catre mine. Zambetul ii coboara dar reapare odata ce incepe sa vorbeasca
- Se pare ca mi-am facut coleg de banca, nu ma asteptam sa se aseze cineva acolo in banca mea.
Banca lui? Il privesc cu nedumerire iar apoi imi cobor ochii spre pupitrul umplut cu un ghiozdan verde-armata decorat cu pinuri castigate probabil in schimburi de experienta sau concursuri scolare. ''Sa-mi fut una'' am soptit in sinea mea inainte sa incep sa-mi cer scuze
- Oh, scuza-ma, chiar, nu m-am gandit sa ma uit, ma mut imediat-
- Nunu , poti sta , daca asta vrei bineinteles. Bnca tocilarilor care copie oricum e cea mai buna, insa nu multi vad asta. A zis din nou cu zambetul acela ciudat, plin de clementa. Parea genul de tip pe care toti profesorii il adora, parintii il venereaza iar el se preface ca e modest pentru a parea bun la suflet chiar daca are tot ce isi doreste. Totusi, era cea mai buna optiune pe care o aveam.
-Ok, daca nu te deranjeaza, voi sta aici... Am grait, incercand sa-i imit ranjetul dar sperand ca nu l-a vazut.
S-a asezat langa mine pe scaunul tocit de zeci de generatii , aducand un miros puternic de menta de la guma probabil. Era deja 7:40 si elevii au inceput sa frecventeze usa ce scartaia la fiecare ''buna dimineata''. Cat si-a scos cartile nu am scos niciun cuvant, apoi a intrebat :
-Pot afla numele colegului meu de banca?
- Ovidiu, Cojocaru Ovidiu-Andrei. Ar fi fost mai bine daca nu-l ziceam pe tot, multi inca ma mai tin minte drept ''sisinel'' din scoala generala si se pare ca si el a fost tot acolo.
-Incantat, Ovidiu. Ma cheama Bogdan Chelaru dar mi se mai spune si Platanos.
- Platanos? Am intrebat far sa imi dau seama ce accent neadecvat am folosit. Sper ca nu l-am jignit. Cu siguranta e in stare sa ma bata sau sa ma umileasca in fata clasei.
Cat imi faceam griji el chicotea, pregatindu-se sa zica:
- heh, da , e o porecla veche de la clubul eco de prin clasele mici insa isi are un loc special. Ti-am zis-o pentru ca pari sa nu judeci dar sigur daca ti se pare amuzant poti sa razi-
- Sisinel! l-am taiat cu o voce ridicata , cu ochi largi si obrajii rosii.
-scuze?
- Porecla mea de la clubul eco... a ta e mult mai acceptabila. Intr-adevar arata a platanos, cum am zis, era inalt, zvelt, cu parul scurt cret, maxilar puternic si ascutit si niste ochi verzi incadrati de niste gene scurte deschise la culoare. Parca ii vedeam alta privire acum, e vina mea, nu mai pot percepe oamenii pozitiv...
S-a oprit o secunda, ma privea, il priveam . Imi era frica. Ba nu, nu frica dar mi se inmuiau picioarele si ma piscau obraji.
Am fost intrerupti de intrarea profesorului de matematica....
AN: ignorati greselile gramaticale si cele logice, am multe teme <33
CITEȘTI
platanos× sisinel dar sunt oameni si n-am scris asta la misto plz help
Humorlove story ig🙄🙄
