Stronger than ever

Capitolul 3. Real eyes realize real lies

Dupa ce ne-am terminat cafelele, am plecat la liceu, de fapt la orele pe care le mai prindeam de la liceu.
- Hai spuneeeeee-mi.
- Nu.
- Dar Blaaaaaaaair...
- Jenniffer! Gata. Ti-am zis ca nu am ce sa iti zic. Un baiat dragut ne-a platit cafelele. A fost prima si ultima oara cand l-am vazut. Adio.
- Si cartea aia de vizita ce zice? Asculta, soro! Nu zic sa il inseli pe Joe, in nici un caz. Stii deviza mea, nu face ceva ce nici tie nu ti-ar placea sa se intample, dar chiar ai putea sa ii dai o sansa tipului pentru care sustii ca nu simti nimic...
- Nu ,,sustin" ca nu simt nimic. Chiar NU simt nimic. Fii serioasa Jenniffer. Cum poti simti ceva pentru o persoana pe care nu o cunosti? Cum crezi ca as putea sa il las pe Joe, baiatul vietii mele, pentru un...
- Daca incerci sa ma minti tocmai pe mine inseamna ca esti chiar indragostita. Dar stii ceva? Las-o balta.
- Perfect.
Ziua aia a fost una dintre cele mai bizare. Aproape ca nu eram constienta de mai nimic din ce faceam. Am ignorat-o pe Jenniffer la cantina, cu Joe nu imi amintesc ce am vorbit, dar am chemat-o pe Tracy sa ramana la mine peste noapte, simteam nevoia sa ii povestesc prin ce soc am trecut azi. Si cum cu Jenniffer nu puteam sa vorbesc, cu Joe nici nu se punea problema, ea ramasese ultima mea optiune. Chiar daca stiam deja ce urma sa imi zica, aveam de gand sa accept injuriile ei numai ca sa ma pot descarca la cineva.
- Umm... Diseara? Stii Blair, merg la cina cu ai mei, e perioada aia in care au impresia ca incerc sa ma indepartez de ei, asa ca tata a facut programare la restaurantul meu preferat si probabil are de gand sa comande tot ce vreau. Nu am cum sa ratez asta.
- Ahm.. Okay atunci. Distractie placuta.
Cu toate ca simteam ca Tracy imi ascunde ceva, nu m-am ingrijorat. Era genul de persoana mai rebela si probabil iar avea vreo aventura de o noapte despre care avea sa imi povesteasca cand tipul o va lasa cu buza umflata. Tracy era Tracy. Cel mai bine ar fi fost sa il chem pe Joe, chiar aveam nevoie de o seara in 2, si stiam sigur ca ma va face sa uit definitiv de Justin. Exact ce aveam nevoie.
Cand am ajuns acasa l-am sunat in timp ce imi cautam prin dulap una dintre lenjeriile intime de la Victoria's Secret. Era perioada sesiunilor, asa ca nu mai avusesem parte de o noapte cu Joe de o buna bucata de vreme.
- Nu am cum sa vin diseara la tine iubito. Ai mei sunt inca in stare de soc dupa ce am picat examenul la bio. Sunt inchis in casa pana dupa sesiune. Imi pare rau, iti inchid acum, te iubesc.
Wow wow wow. Nu ma asteptam la asta. Joe e mereu dispus sa se certe cu parintii sai numai pentru a veni sa leneveasca pe canapeaua mea. Fac ce fac si tot la Jenny a mea ajung. Am sunat-o, dar, tipic pentru ea cand e suparata pe mine, a lasat sa sune pana a intrat robotul.
- Hei voi, nu pot sa raspunde acum dar sunt sigura ca e important si abia astept sa aflu mesajul vostru. Va sun inapoi. spuse vocea ei subtire la cealalta linie a apelului.
Stiu ca a avut nevoie de multa ambitie sa nu imi raspunda, si ca e acolo sa auda ce am de spus.
- Iubi, imi pare rau ca te-am ignorat azi. Hai la mine diseara, am o sticla de Vodka neinceputa care abia asteapta sa fie data pe gat. Suna-ma.
Bineinteles ca nu au trecut nici 5 minute si telefonul meu lasat pe noptiera a inceput sa vibreze.