EVA

Capitolul I- În mintea Evei

      A treia oară în această dimineață. Știe că oboseala și stresul au lăsat amprente asupra sănătății sale fizice, dar nu se gândea că vor fi atât de grave. Se uită mai atent și văzu câteva firișoare roșii, ușor spre purpuriu, de sânge pe tricoul decolorat cu Iron Maiden. Măcar de trupa ei preferată mai putea să se bucure. Oftă adânc și trase apa, ca apoi să se așeze în fața oglinzii.
 
      Ochii căprui, cândva plini de sclipiri și speranțe, acum erau reci, triști, adânciți în orbite, făcând imediat contact cu apa rece adunată în căușul palmelor. Nu era bine și știa asta, doar că niciodată nu s-a pus pe primul loc, indiferent de cât de rău a fost rănită. Fericirea celor apropiați a fost mult mai importantă decât propria-i sănătate.
   Oftă din nou și așeză după ureche șuvița degradată de păr. Din brunetul superb de acum 4 luni, părul ei căpătase o nuanță de șaten spălăcit, și la cât de încurcat era, mai că îi venea să îl taie. Întotdeauna a avut părul lung, doar că de abia are timp să respire, d-apoi să se și mai spele în mod regulat, acum când își recuperă propria viață și încercă să se mențină pe linia de suprafață.
    
      Nu ar fi crezut ca la 26 de ani ar trebui să se simtă atât de epuizată psihic și fizic. Simțea cum copilul Eva  care sălășuia în inima ei, se stingea pe zi ce trece.

    Apoi își aminti de micuța Eva din copilărie.

    De mică a fost educată să fie bună și sufletistă, să își ofere ajutorul, indiferent de consecințe, fără să se aștepte la o recompensă.

   Toată familia sa, de la părinți până la cele două surori mai mari,  îi dădu  o stare de repulsie față de orice persoană, poate și din cauza acesta, îi plăcea când era singură.

     Nu a avut nici o remușcare atunci când a ales să plece din oraș și să se mute singură, lăsând în urmă toată toxicitatea acumulată. Bineînteles că nu a plecat încurajată sau aplaudată de restul. Tatăl său a bătut-o, mama a renegat-o, iar surorile au râs de ea. Toți au amenințat-o.       
    Nici ea nu își dădu seama de unde a avut putere și curaj să facă acest pas enorm, dar mai mult de atât, să-și ia viața în propriile mâini. Și era normal ca toți să se răzvrătească. Doar le pleca menajera din casă.

   Își închise ochii și lăsă toată frustrarea să iasă odată cu aerul care îi rămăsese blocat în piept.
    E bine. Va fi bine. 4 luni grele.
  Desigur că nimeni nu spusese că va fi ușor, dar chiar nu se aștepta sa treacă prin așa ceva.

    Noroc cu directoarea firmei unde lucra, Clarice Bennet, altfel nu ar fi avut unde sta. S-a dovedit a fi binevoitoare și a lăsat-o în primele două luni să stea în apartament fără să plătească chiria sau utilitățile.

       Ca analist Cyber Security, era plătită bine, dar o și epuiza jobul în același timp. Pe lângă faptul că era responsabilă pentru asigurarea protecției rețelelor și site-urilor web de la amenințări cibernetice, dacă se găsea o infimă eroare în sistem, era nevoită să refacă tot programul de la capăt. Îi și plăcea ceea ce făcea,altfel nu mai stătea ore peste program.

       Își ridică ochii și înhăță în grabă foarfeca de pe marginea chiuvetei și, cu o singură mișcare, își tăie bucata de păr ținută în căușul palmei.

      Privi firele de păr căzând la propriile picioare și se simți, ca niciodată, eliberată. Repetă procedeul până ajunse la rezultatul dorit. Cumva arăta mult mai feminină cu părul până la umeri, încadrându-i fața într-un mod armonios.  Se analiză în oglindă și, nebăgând în seamă tăieturile ușor neglijente, se declară mulțumită de rezultat.

      Strânse apoi părul de pe jos și, după ce termină curățenia în baie, lepădă hainele de pe ea și își dădu drumul la apă în cadă.
    Cu o mișcare asemănătoare adierii vântului, își introduse un picior în cadă, urmat de celălalt, ca apoi să-și relaxeze tot corpul în apa fierbinte.

     După aceste patru luni lungi, reușise să obțină de la directoarea Clarice un mic concediu. Cumva îi intrase doamnei la inimă, poate și din această cauză o chema în fiecare dumincă la o plimbare prin parc, unde dezbăteau tot felul de subiecte, ajungând de fiecare dată să se încheie cu mustrarea doamnei Clarice asupra faptului că ea nu mai picta.
        Zâmbi ușor, în timp ce își turnă gelul de duș în palme, trecându-le ușor pe corp.
     Ar fi vrut să picteze din nou, dar nu mai avea inspirație și nici timp destul pentru a se bucura de acest mic și nevinovat ,,capriciu".
     O bufni râsul dintr-o dată și mai, mai că îi venea să-și plângă singură de milă. De când timpul pentru ea devenise un ,,capriciu"? Tocmai acum când se simțea, în sfârșit, liberă.
    Destul!

       Indiferent cât de mult va dura, săptămâna aceasta liberă o va petrece cum știe ea mai bine. Bucurându-se de fiecare minut, alături de noile ei prietene, cărțile recent cumpărate.

     Scoase din cutiuța așezată în colțul căzii un aparat de ras și îl trecu lejer peste firele de păr. Nici nu a realizat ce repede îi cresc firele, de parcă nu acum 2 zile se epilase. Detesta vara. Ar fi preferat toamna și iarna, mai ales că, în sezonul rece, părul neras îi ținea cumva de cald.
       După ce termină cu îndepărtarea firelor de păr nedorite, goli cada și o reumplu cu apă fierbinte. Se lăsă pe spate și scoase un oftat, care se contopi cu aburii fierbinți din încăpere.

     Își trecu apoi mâinile prin scalp, lăsând în urmă dâre de șampon.
   Icni atunci când îi intră câteva picături în ochi și luă imediat apă în căușul palmelor pentru a se clăti. Parcă pe recipient scria ,,No tears"!
    Scăpă rapid de usturime și își limpezi părul, continând cu restul corpului.

  Nici nu apucă să iasă din cadă, că auzi soneria telefonului, și, în graba de a prinde apelul, alunecă pe gresie, dărâmă raftul cu obiecte decorative de pe hol și se mai lovi și la degetul mic. Atunci se dezlănțui Jihadul.
 
     ― Fir-ar al naibii de perete cu cine l-a pus în calea mea!
Vedea-l-aș cu vată în nas pe ăla de a pus gresia asta!

   Durerea tot persista, dar apelul era mult mai important. Îl lua de pe măsuța din sufragerie și, chiar când să răspundă, apelantul închise. Nici măcar nu apucase să vadă cine sunase.

      ― Fir-ar!