Vei fi din nou a Mea!

Prolog

Am preconizat o zi frumoasă, soarele este în ascensiunea sa, razele sale se revarsă printre așternuturile mototolite de mine și iubitul meu în seara precedentă. Suntem împreună de deja doi ani. Timpul parcă a zburat, am avut parte de multe nopți nedormite și momente fericite împreună cu el, familia sa și prietenii noștri. Totul a fost confuz la început, el un mare afacerist arogant să fie împreună cu managerul unuia dintre hotelurile lui din Spania. Presa a fost în extaz și multe bârfe sau împrăștiat prin toată Europa. Zvonuri de genul: Fondatorul celui mai mare lanț hotelier din Europa șantajat de unul dintre managerii săi? sau Eduard Lopez, prins în plasa ultimei aventuri! Oare acesta va deveni tată în următoarele nouă luni? După mine, acei jurnaliști care au scris acele să le spunem articole nu au auzit de profesionalism. Ca un jurnalist respectat, nu scrii așa ceva despre viața privată a unui om. Oricum, după primul an de relație toate acele articole au fost uitate, nu avem niciun copil și cu toții știu că Eduard este destul de inteligent încât să nu se lase șantajat sau prins în vreo plasă.
Mă ridic din pat, puțin dezamăgită că Eduard nu se mai află aici. Merg la baie și îmi fac rutina, ies din dormitorul principal și, odată ce cobor scările dau de mirosul cafelei proaspăt făcută de bucătăreasa noastră, Augustina care îmi amintește de bunica mea din România, îmi este foarte dor de ea, trebuie să îmi fac timp să o vizitez, și cine știe, poate și Eduard mă va însoții.
- Bună dimineața! 
- Neața, scumpo! Micul de jun este gata! 
- Bine, Eduard a plecat deja?
- Da, a fost o urgență la birou! Nu mi-a spus multe, părea agitat, nici nu a apucat să mănânce.
- Ok, mersi că mi-ai spus. El nu a putut nici să îmi dea un mesaj! spun iritată.
- Oh, scumpo, nu fi prea dură! A vrut să te anunțe, dar nu a vrut să te trezească. Mai ales că știe că azi ai program de la nouă.
În majoritatea timpului încep la opt, dar pentru că am trecut de o perioadă foarte aglomerată mi-am permis să mă învoiesc o oră pentru a putea dormi. 
- Știu, dar nu îmi place când nici măcar nu-mi scrie un amărât de mesaj, tu nu ar trebui să fi mesagerul lui! mormăi nervoasă. Merg să mă schimb! spun și aproape fug pe scări.
- Dar, nu ai mâncat! țipă îngrijorată Augustina.
- Nu îmi mai este foame! țip de la etaj ca să mă audă.
Mă schimb, încă nervoasă, într-o fustă neagră până deasupra genunchilor și o cămașă albă cu un imprimeu drăguț la gât și mâneci. Îmi pun tocurile de zece în picioare și cobor scările cu un tropăit la fiecare scară, tropăit care continua până la ușă.
- Augustina, am plecat! Strig spre bucătărie.
Îmi urează o zi bună, deschid ușa de la garaj și mă îndrept spre mașina mea. Este o mașină roșie, sport, de care mă folosesc deja de un an jumătate.
Odată ieșită din garaj mai fac câteva secunde până ies din uriașa grădină a vilei în care Eduard a insistat să stăm. Lui îi place să fie liniște și nu ar suporta gălăgia orașului non-stop, așa că vila se află în apropierea unei mici păduri. 
Drumul până la hotelul pe care îl administrez durează aproximativ 30-40 de minute dacă este trafic, dar cum ora de vârf este între șapte și opt nu o să am probleme și o să ajung în cam 20 de minute.
Ajunsă în fața clădiri imense, intru rapid. În aproape fuga mea o salut pe fata drăguță de la recepție, Cora, o italiancă din Sicilia, stabilită acum în Madrid. Mai salut câteva menajere și oameni de serviciu, până ajung în biroul meu care se află într-o parte a personalului. Mă pun la birou și mă apuc de treabă. 
Nu durează zece minute că asistenta mea, Maia, vine în biroul meu după ce bate la ușă.
- Doamnă, o femeie vrea să vă întâlnească! Continuă după ce ne salutăm.
- Bine, Maia, spune-i să intre!
- Imediat!
Iese puțin din birou doar pentru a spune câteva cuvinte. Intră și, odată cu ea intra o femei blondă, vopsită după rădăcini cu un ruj roșu prea pronunțat, o geantă scumpă și cu o rochie prea scurtă pentru o femeie de afaceri, dar, căreia îi stă bine cu o talie de viespe. Într-un singur cuvânt superbă. O ispită pentru orice bărbat cu sânge în vene. Se uită veninos la mine, dar în același timp cu un rânjet malefic. Cine este femeia asta? Nu am mai văzut-o niciodată în viața mea.
- Cum vă numiți, doamnă? Răspund serioasă.
- Nu mă lăsați să mă așez? Răspunde amuzată.
- Luați un loc, atunci. Se așază pe unul din cele două scaune din fața mea. Maia, poți pleca! Îi ordon asistentei mele pe un ton serios. Se conformează rapid dând doar scurt din cap. Odată cu plecarea Maiei continui: Numele, vă rog! Spun și îmi reazem capul de ambele mâini.
- Sunt Graziela, o veche cunoștință a lui Edi! Sunt o bună prietenă, dacă înțelegi ce vreau să spun. Răspunde încă cu un zâmbet mult prea mare pe față. 
- Hm, înțeleg. Care este scopul vizitei tale? Nu cred că ai venit să facem conversație. Continui, deja iritată.
- Ai dreptate! Ști unde a fost Edi, acum două săptămâni?
- Da, de ce întrebi asta? Îi răspund arțăgoasă.
- Perfect, atunci ști cu cine a fost? Întreabă cu o voce joasă și în același timp enervantă. Nu este nevoie să îmi răspunzi! Îți spun eu. Cu mine, a fost. 
- Pfff, doar nu te aștepți să te cred pe cuvânt! Drept cine mă iei?
Îmi taie tot elanul când, din geantă scoate un plic.
- Ce părere ai de pozele astea? Spune și aruncă un plic din care ies niște poze cu Edi.
Iau plicul și scot toate pozele... Toate sunt cu iubitul meu în diferite ipostaze provocatoare împreună cu fosta lui Graziela. Împreună cu femeia din fața mea, care rânjește cu toți dinții. 
- Ce sunt astea? Spun cu un tremur în voce.
- Nu este evident? Sunt eu, cu iubitul meu. Tu ești doar o distracție, dragă! Chiar ai crezut că un bărbat ca Eduard s-ar putea măcar uita la tine. Hm, mă faci să râd.
- Ieși! ordon încet. Când o văd că râde răbufnesc. Ieși afară! Ieși! IEȘI! Țip cu lacrimi în ochi. Ea, uimită face cum spun. 
Toate actele care erau pe birou sunt azvârlite pe jos, inclusiv plicul cu pozele compromițătoare. Poze cu iubitul meu, în locul în care mi-a spus că se duce acum trei săptămâni.
Plâng, asta fac câteva secunde până ce Maia intră în birou. Icnește, uimită de dezastrul pe care   l-am făcut. Mă vede întinsă pe jos, și fără a sta pe gânduri se repede spre mine.
- Samantha! Ce s-a întâmplat?
- M-m-a m-a înșelat! Țip spre ea.

***

Aștept de câteva ore expertul la care am trimis pozele pentru examinare. Maia a venit cu ideea că pozele pot fi trucate. O bătaie în ușă mă scoate din transă.
- Intră! 
Maia intra în birou.
- Doamnă, a venit expertul!
- Cheamă-l!
Un bărbat cu vârsta mai înaintată intră în birou câteva momente mai târziu.
- Bună ziua!
- Bună ziua, doamnă!
- Vă rog, spuneți-mi, pozele au fost trucate?
- Pozele nu au fost trucate sau modificate în vreun fel!
- Am înțeles, mulțumesc frumos!
După ce expertul pleacă, dau frâu lacrimilor. Am fost doar o distracție pentru el! Trântesc toate lucrurile de pe birou pe podeaua rece, inclusiv laptopul de serviciu.
Imediat, Maia, deschide ușa și panicată se uită la mine.
- Scumpo! Spune și se pune jos ca să mă poată îmbrățișa. Ce ai de gând să faci, acum? O aud șoptind după câteva momente de tăcere.
- Știu exact ce trebuie să fac! Spun când lacrimile nu mai curg pe fața mea.