Niciodată - Hyunchan

Atunci

Capitolul 9 - Atunci

   - Când ai ajuns în Coreea? îl întrebă Hyunjin pe Chan după ce ieșise din baie, unde fusese să se schimbe.

   Purta niște haine de ale lui Chan - o pereche de pantaloni de trening și un tricou, cu câteva mărimi mai mari, dar foarte confortabile. Chan îi pansase glezna, acum putea doar să spere că îi va trece până dimineața.

   - Cu o zi înainte de începerea concursului, răspunse Chan aruncându-i o pernă și o pătură. Tu dormi aici.

   - Și tu?

   - În camera de dincolo.

   - Mai ții minte când eram mici și dormeam în același pat? Putem face asta și acum? întrebă Hyunjin.

   - Ești sigur?

   - De ce nu? Nu e ca și cum s-a schimbat ceva de atunci.

   Dar se schimbase ceva de atunci. Și încă multe. Hyunjin și-ar fi dorit ca să fie ca la început, să fie împreună toată ziua, fără griji și probleme, și fără sentimentele puternice pentru Chan, care se amplificau cu orice secundă petrecută lângă celălalt. Își amintea în fiecare zi mesajul pe care îl promise înainte ca acesta să plece, dar cine știe dacă sentimentele lui nu s-au schimbat de atunci?

   - Ai dreptate, spuse Chan întinzându-se înapoi pe pat, în timp ce Hyunjin stingea lumina. Noapte bună, Hyunjin.

   - Noapte bună, hyung, îi răspunse băiatul învelindu-se.

   Încă un lucru se schimbase. Distanța dintre ei care la început era aproape 0 a crescut ridicol de mult de-a lungul anilor, acum fiecare păstrând distanța fața de celălalt. De ce? Din cauză că nu-și dădeau adevăratele sentimente pe față.