25.08.2021, 3:00 am
Moarte
O sa fie un moment cand o sa ajungi sa citesti ce am scris și o regreti cel puțin un lucru din ce s-a intamplat, dar eu o sa fiu de mult dusă.
Am continuat sa fim impreuna chiar și după momentul în care am murit psihic. Well.. nu chiar am continuat, a fost o zi de pauza, mai ții minte? Te simteai.. neajutorat? singur? trist? frustrat? Te-am implorat sa nu faci asta, deoarece ar fi moarte pentru mine. Eu am facut-o, dar tu m-ai omorat. Perfect conștient de cât de mult mă durea ceea ce făceai, totuși ai facut-o, ai ales sa ma lasi, cea la care te intorceai mereu trist, dezamăgit și amarat, care te ținea în brațe și te iubea ca o naivă. M-ai lăsat și ai ales pe oricine altcineva, ai spus ca te-ai ales pe tine, dar chiar și așa.. unde a fost schimbarea din tine? Nicăieri, e pierdută undeva în gandurile și speranțele tale. Ai spus ca nu-ti pasa, dar acum s-a schimbat ceva? Sunt dusa pe brate din incaperea ultimului nostru sărut, sangele încă îmi curge din rănile proaspete și adanci. As vrea sa cred ca plangi si ca regreti cate mi-ai spus ca sa ma indepartezi, cate ai făcut ca sa ma dai la o parte, dar nu am cum sa știu, însă acum iti recunosc ție și întregii lumi ce mă asculta - Te-am iubit și-am rămas fără suflare. -
Ai avut curaj sa te uiți in ochii mei închiși? Acei ochii te priveau ca pe un întreg, te priveau ca și cum doar tu erai pe pamant. Poate sunt naiva, poate sunt dramatica, poate, poate și iar poate. Încă îți simt degetele jucandu-se cu obrajii mei, încă iti vad zambetul larg pe fata cand mă priveai. Erau toate o minciuna gogonata? Ce voiai sa demonstrezi? Mă simt ca și un detectiv, incercand sa iti deslușesc toate misterele.
Aceste cuvinte puteau fi o poezie tristă și, cu timpul, uitată de lumea ce se misca cu atâta repeziciune. Totuși știu ca-ti va ramane intiparita în suflet și-n minte ceea ce-ți spun înainte de actul în sine. Si o sa fie si in proza, si in versuri, si in dans, și în lume, și pe cer va fi scris cu stele, cu nori si meteoriti povestea noastra.
Mă silesc a-ti zambi la fiecare strop al atenției tale fragile, care, parcă, scoasă dintr-o istorisire pentru copii, o arăți atât de rar celor ce te vor pentru vecie sa le fi cantec și aer.
01.09.2021, 12:29 pm
Ce am facut?
Mi-ai vorbit cu ură și sila, cu dezgust si rusinare. Toate se imprastiau, se distrugeau și se luptau neîncetat, toate deodată, în mine. M-am lăsat ție în întregime, în încredere, în prostie, iar cu acest act - ce mie mi se părea nobil - , tu l-ai luat și l-ai ars pe rug, ca vrajitoarele din trecut. Mi-ai spus și te citez - "Vei fi cea mai frumoasă mireasă." - Acum mă uit înapoi, la ziua, ora, minutul și secunda în care sufletul meu s-a îndrăgostit și mai tare de tine. O a doua mărturie fac în fața lumii, dar mai ales în fața ta - Sufletul meu nu-mi aparține, sunt toata a ta, chiar dacă tu nu mă vrei. M-am îndrăgostit, iar acum am de plătit un preț. - Minciuna sau adevarat? Cuvinte goale și fără rost? Cuvinte pline de iubire și pasiune? Toate gandurile vin în valuri, ca in Vama ce nu am apucat a o vizita impreuna.
03.09.2021, 10:23 pm
Piesa de teatru
Și te întreb și nu-mi răspunzi, și mă uit la tine, la buzele-ti pline, la ochii negri ca taciunea, la parul tau cret prin care-mi treceam degetele cu atata afectiune. Tu te uiți într-o parte, nu ai curaj sau ti-e rușine sa te uiți in ochii mei rosii. Suntem doi indragostiti sau sunt doar eu? Suntem doi străini sau doar eu nu te mai cunosc? Nu am un răspuns la niciuna dintre întrebări. Astept raspuns din cantecul inimii tale, din acțiuni, din acte și din scene. Toate contopite intr-o piesa de teatru, toate rolurile de tine jucate, căci tu ești în tot și-n toate.
