Cry of death

SU-MI

Mă trezesc din cauza unei lumini care începea să îmi pătrunda ochii.... deschid ochii și vad cerul grii și mohorât,atmosfera de afară părând una foarte apăsătoare...

Încerc să mă dau jos din pat, îmi simțeam corpul foarte greu,durerea de cap pe care o simțeam... parcă mă făcea incapabilă să gândesc...

Mă chinui și merg până la dulap de unde îmi i-au o pereche de pantaloni și un tricou simplu

Ies din cameră,și decid sa merg sa fac un duș,poate asta mă va înviora puțin,sincer nu prea îmi pasa dar aveam o stare mai urâta decât în zilele in care aveam școală
După ceva timp ies din baie simțindu-ma mai bine...pot spune

Cobor jos unde nu era nimeni,doar mama

Mama se uita la mine cu o privire de genul "ceva nu e in regulă,a pățit cumva ceva?"
După 2 minute decid sa rup tăcerea

-buna dimineața,spun eu cu o voce puțin răgușită

Mama raspunzandu-mi într-un tot fericit,pe fața ei schițându-se un zâmbet

-buna dimineața,îmi răspunde ea punând o farfurie cu micul dejun pe masa

Între timp discutasem cu mama lucruri normale

Terminasem de mâncat așa că mi-am luat telefonul și am început să mă uit pur și simplu ca de obicei la lucruri normale
Timpul trecea,era ora 12 ,eu stând în pat liniștită primesc un mesaj...era prietena mea Eun-ah

Eun-ah era o prietenă de a mea,inca din primii ani ai vieții

~convorbire mesaje~

- Su-mi ah o sa vin la tine, pentru că aș vrea să mergem în oraș, ținând cont că e duminică trebuie sa facem ceva

-Eun-ii ,nu știu, mă simt cam rău,nu știu ce să zic ...

- Haide Su-mi,te rog! Pentru mine!

-Eun-ii ...bine..,voi veni

-Multumesc Su-mi ah!! Te iubesc Su-mi!!Te iubesc cel mai mult ahhh! Mulțumesc!

-Si eu te iubesc Eun-ah....ne vedem într-o oră,ok?

Simțeam cum un zâmbet începuse să își facă apariția pe fața mea,Eun-ah mă făcea foarte fericita,era o persoana in care puteam avea încredere,și-i puteam spune ce am pe suflet

-Da,te aștept, răspunde ea

~convorbire încheiată~

Nu știam ce să fac așa că am decis sa mă schimb,in ceva simplu oricum

Ziua trecuse iar eu îmi cumpărasem căteva haine, destul de drăguțe ,pot sa spun...mă simțisem destul de bine, sinceră să fiu

Noapte își făcuse apariția încet încet,numai când mă gândeam că mâine am zi de școală, simțeam o migrenă...am decis sa nu mă mai gândesc și să mă pun pur și simplu să dorm

Gândurile nu îmi dădeau pace,nu prea puteam dormi, într-un final adormisem dar cu greu..

Îmi pare rău dacă acest capitol e plictisitor dar am vrut sa încep scurt și simplu, al doilea va fi mai lung și m-ai diferit!Sper sa va placa 💗