Am să încep cu cea mai recentă surpriză pe care soțul meu o plănuiește și este descoperită pe ultima sută de metri.
Soțul meu este un aventurier și inventiv asta ca să nu zic chiar romantic deși este și un romantic și mereu caută căi să mă facă fericită! Chiar și după 9 ani de când suntem împreună, el continua să fie un drăguț și un atent.
Eu și Matei, fiul nostru de numai 5 luni , ne aflăm momentan în Timișoara pentru că trebuie să asistăm la lucrările care se fac la căsuța noastră (momentan suntem la partea cu curentul). Soțul meu, din cauza serviciului, a rămas în Germania (unde locuim deocamdată) cu primul nostru copilaș pisica (Snow).
Acum ca am dat câteva detalii esențiale pentru a înțelege povestea, pot începe. Era o zi de vineri obișnuită, chiar una potrivită lunii în care ne aflăm, octombrie, zi ploioasă.
Eu și fetele din cartierul unde locuiesc, decidem să ne strângem seara la o prietenă, sa comandăm ceva de mâncare și să ne relaxăm. Toate bune și frumoase, vine ora 16 când urma să plecăm la magazin să mai cumpărăm una, alta (desigur pampers și detergent de vase pentru bebeluși, soțul meu a găsit pe grupul de" tătici mai tari decât mămici "o super ofertă și nu aveam cum să o ratez). Ironia face că pe drum eu îi povestesc prietenei mele că soțul meu vine în data de 22.10 în Timișoara și îmi doresc să îi fac o surpriză și trebuie să mă gândesc ce anume și cum o sa organizez.
Marea surpriză apare când ajungem la magazin și îmi dau seama că nu am portofelul la mine. Norocul meu că nu am fost singură și că prietena mea a putut să plătească și pentru mine. Nu eram chiar aproape de casă și ar fi fost chiar frustrant să trebuiască să mă întorc acasă. Rezolvăm și la magazin și ne întoarcem acasă.
Soțul meu mă avertizase cu o zi înainte că are foarte mult de lucru în ziua respectiva de aceea nu l-am sunat mai deloc ci doar ne-am scris.
Vine și seara și pe la ora 19 și ceva ne strângem la prietena mea și comandăm și mâncarea. Fiind 6 fete, Matei era fascinat și nu prea avea chef să stea liniștit. Era cu siguranță fericit să mai vadă și alte fețe în afara de mami. Nu reușeam să-l adorm și cam era ora de somn așa că am fost nevoită să merg până acasă și să-i aduc laptele. (acasă =un bloc distanță). Pe la ora 20 și ceva reușesc să-l adorm. A picat perfect pentru că sosise și mâncarea. Am dat drumul la muzică și desigur la degustarea bunătăților. (muzica și mâncarea bună aduc mereu doar voie bună). Toate bune și frumoase până când mă duc să-l verific pe Matei (era într-o altă cameră) și îl mângâi pe obraz. Vă dați seama ce a urmat, nu? S-a trezit! Și nu, nu s-a trezit vesel și odihnit, cu zâmbetul pe buze ci urlând, așa că am fost nevoită să-l ridic și cam aici s-a încheiat cu somnul.
Pe la ora 22:30 când deja trecuse prin mâinile a mai multor prietene și schimbasem deja și scutecul am decis ca era timpul sa doarmă din nou. Nu a mers tare ușor dar am reușit într-o alta camera să-l adorm. Din dorința de al pune în landou, am intrat în camera brusc cu landoul în mână , uitând ca prietena mea are papagali pe care ii lasă liberi prin camera. Nu vreți sa știți ce sperietură au tras papagalii și au început să zboare haotic, o alta prietenă a aprins becul, dar a fost în zadar, tot nu se linișteau, Matei se trezise și am fost nevoite să părăsim camera pentru a nu cauza mai mult stres bietelor păsărele.
A trebuit să o iau de la capăt cu adormirea lui Matei și pe la ora 00 fără, reușesc și eu sa ma alătur fetelor. (Da, asta este viața de proaspătă mămică, prima dată bebelușul și apoi eu dar este cel mai frumos lucru care mi se putea întâmpla).
Pe la ora 1 sau 00:30, nu mai țin minte exact cât era, am decis sa mă retrag acasă pentru că a doua zi Matei nu ține cont de câte ore am dormit.
Ajung acasă, ma pregătesc rapid de somn și pun telefonul la încărcat. După ce l-am pus la încărcat am vrut sa opresc internetul și ce sa vezi? Văd un mesaj de la mami :"nu-i spun nimic sau nu spun nimic", așa ceva. Opaaaa!! M-am gândit, ce nu spune ea? Și desigur am intrat să văd toată conversația. Telefonul respectiv a fost la soțul meu și era el conectat pe toate rețelele și contul lui era peste tot. Am reușit eu să-l deconectez de la unele dar se pare că nu și de la Messenger.
Mama mea îl întreba pe soțul meu dacă au plecat. Și soțul meu îi scrisese unde sunt (el și un prieten, prieten de care știam ca trebuie să vină în Timișoara, chiar trebuia să îmi aducă una, alta) și ca să nu-mi spună mie nimic. Și uite așa fix când soțul meu mai avea aproximativ 30 de minute și ajungea acasă, am descoperit surpriza. Nu-mi pare rău că am descoperit-o pentru că a fost și așa o bucurie imensă și nu mă așteptam deloc sa vină dar sunt convinsă că ar fi fost mult mai wooow dacă nu aș fi aflat nimic.
Aventura nu se termină aici. Soțul meu a avut grija involuntar sa fie o poveste mai amuzantă.
Soțul meu urma sa plece sâmbăta și la ora 18:25 trebuia sa fim la aeroport.
Am petrecut o zi superba împreună, toți 3 și ne-am bucurat din plin de puținele ore pe care le-am avut la dispoziție. A fost totul cam pe graba dar nu contează, a meritat.
Pe la ora 18 fără, după ce soțul meu a făcut duș, urma să se înregistreze pe un site de călătorii, acum cu corona, este o formalitate. Când ce sa vezi?
Vine la mine și îmi spune că biletul lui de întoarcere este cumpărat cu data de peste o săptămână. Vă dați seama că eu am fost fericita știind ca tot mai sta cu noi măcar câteva ore.
Ne- am dus rapid la aeroport să vedem dacă putem să schimbăm sau să căutăm rapid o altă soluție. Nu era nimeni acolo să-l ajute așa că ne-am pus să căutăm alt zbor.
Mint... Eu de fapt m-am pus sa scriu, sa povestesc această pățanie (și după ce ajunsesem a doua zi sa scriu aproximativ 800 de cuvinte, cumva, nu știu cum, se șterge totul). Și astăzi (luni) am luat-o de la capăt și sper sa nu se mai întâmple nimic și sa reușesc să o postez.
După mai bine de aproximativ 15 minute de căutări, cădem de acord asupra unei posibilități (zbor duminica după masa de la Sibiu către Nürnberg, el trebuia sa ajungă la München dar am spus ca se descurca el de acolo cumva).
Fericiți ca mai stă cu noi o noapte și o jumătate de zi, am mers la cumpărături la veselul magazin "Jumbo".
Seara ne dăm seama că noi nu avem cum sa mergem cu mașina noastră până la Sibiu pentru ca avem o roată nu tocmai bună pe față, dreapta. (cauciucul era tăiat cu km numărați). Soțul meu dă niște telefoane și pleacă pe la ora 20 sa rezolve cauciucul. Ajunge la un service care a spus ca are mărimea respectiva, second, doar ca erau de 10 ani vechime așa că a trebuit sa caute alta sursă . Găsește într-un final cauciucuri, merge, le cumpără, se întoarce la service și reușește sa le monteze. Toată această alergătură, a făcut-o fără mine, eu fiind acasă cu Matei care era foarte neliniștit din cauza gingiei.
Seara se termina cu soțul meu ajungând acasă, fericit că a reușit să rezolve și cu cina pentru mine.
A doua zi decurge fără peripeții și reușește duminica seara sa ajungă din nou în München.
A fost o surpriză pe cinste, în ciuda descoperirii ei și ma bucur enorm că am un astfel de soț.
P. S poza de sus este cu adidașii cadou de la soțul meu, avem la fel. ♥️Mereu reușește să mă surprindă într-un mod plăcut!Dacă v-a plăcut și vreți să vă mai scriu de ale noastre pătanii și întâmplări, realizări, aștept comentariile voastre.
Sunt deschisă și la păreri pentru a-mi putea îmbunătăți scrisul sau ce a-ți dori sa povestesc data viitoare. (spre exemplu mie mi-ar plăcea să vă povestesc cum acum aproximativ 9 ani, eu și soțul meu ne-am cunoscut.)
CITEȘTI
9 Ani De Noi Doi
RomanceDespre relație, căsnicie, iubire, surprize, familie, dezvoltare personala