Linda este cea mai draguta catelusa. Ea are 3 anisori si 5 luni. Este rasa bichon malteze; o rasa foarte cuminte. Ei ii place sa se joace si sa latre. Linda are un latrat subtire dar amenintator. Ea nu este agresiva, din potriva este foare iubitoare.
Linda se juca cu prietenii ei, iar dintr-odata nu o mai vad. Eu strig:
-Linda, Linda unde esti ?
Intreb pe o persoana de pe strada:
- Ma scuzati, ati vazut cumva un catel alb pufos cu ochii negri si nasuc maro , care se juca cu catelul dvs.?
- Nu , imi pare rau....nu l-am vazut...
"Oh...,Linda unde esti??"am spus trista in gandul meu..."De ce ai fugit?"si tot oftam asa in gandul meu.
Intre timp eu tot o caut dar ea nu e pe nicaieri . Ma intreb pe unde o fi?
Ma asez pe o banca si incep sa plang. Dupa cateva minute ma ridic si continui cautarea. Nu stiu de ce dar tot am lacrimi in ochi. Eu o iubesc foarte mult pe Linda.
A venit un om la mine si mi-a spus:
- De ce plangi, fata mea ?
- Deoarece mi-am pierdut catelusa . E alba, mica, are ochi negri si un nasuc maroniu. Nu cumva ati vazut-o ?
- Cred ca......da...am vazut-o . Era cu un domn inalt cu...
-Palarie?
-Da.
E cumva acela?intreb eu vazandu-l din departare.
-Da!
- Va multumesc domnule.
Incep si fug . O strig pe Linda. Ea sare din bratele acelui domn in negru cu palarie si vine la mine. Omul acela misterios s-a intors spre mine.
-Este cainele meu!striga el cu o voce groasa.
- Nu este adevarat!spun eu tremurand. Este cainele meu . A fost dintotdeauna!!!
Incep si fug spre casa. Din cand in cand ma mai uit in spate ca sa fiu sigura ca nu ma urmareste.
Ajung acasa, ma linistesc, ma intind in pat si adorm. Dimineata ma trezesc devreme si ma pregatesc sa merg la scoala. Linda inca doarme . Nu vreau sa fac galagie ca nu cumva sa o trezesc. E ASA DRAGUTA CAND DOARME! CE BINE CA AM GASIT-O !!! OFF....PUTEA SA SE INTAMPLE CEVA GROAZNIC CU EA....
