barmanul din colț

2 Ani

       Numele meu e Eliza Brown, acum doi ani, când am împlinit 17 ani, nefericitul ma lovit, ziua care trebuia să-mi fie totul a devenit ziua dorinței mele de a ma sinucide.

         La ora 21, la aniversarea mea au apărut 7 bărbați in negru, tatăl meu si mama mea vitrega, deja simțeam ca nu e bine, Livia rânjea prea înfricoșător ca sa fie de bine prezenta lor aici.

         In timp ce ceream explicații un bărbat ii oferea tatălui meu o suma presupun eu, enorma. Luata pe sus, fara drept la alegere am fost aruncata in duba blestemata care timp de doi ani ma dus de colo colo prin destinații de coșmar.

          Devenind dama de companie a bogătașilor alături de alte fete de vârsta mea am început sa dezvolt ura față de misoginii ăștia. Ziua nefericita pentru mine a fost când unul dintre clienții șefului meu sa îndrăgostit, refuzat ca nu ma poate avea a tras in piciorul gardianului care mi a devenit ca un tata.

      Iulius a avut atâta milă pentru mine încât ma ajuta de multe ori sa scap de batjocora bărbaților ce ma închiriau pentru o noapte, el a făcut atâtea pentru mine iar eu am reușit doar sa i aduc dubla durere.

       Au trecut 2 ani, m am obișnuit cu blestemul din viata mea, m am obișnuit cu tot, singura mea prietena din acest buncăr era Eliana, o super fata dar cu un trecut atât de sumbru

-Iulius! Il strig dar parca nu i de găsit
-daca il mai strigi mult o sa ramai fără voce, spune Eliana pe un ton atât de blând, extenuata tocmai de unul dintre bărbații ce o frecventau.
-Iulius nu i de găsit, urmează sa vina un client si vreau sa ma acopere... Chiar nu ma simt bine..
-te înțeleg dar... Sti destul de bine ca daca iti mai refuzi mult clienții vei fi bătută din nou pana la sânge.. Suspina Eliana

     Ii iau fața între mâini si o sărut pe frunte, era ca o sora mai mica pentru mine, ii simțeam durerea din corp la fiecare pas pe care il făcea.

-ar trebui sa va întoarceți in camerele voastre, spuse Iulius apărând din spate parca pe nesimțite
-Iulius.. Vine un client.. Te rog acoperă-mă inca o data, adaug puțin temătoare
-o sa vad ce pot face, promit, spune si pleacă spre șefii ce primeau nenorociții aia de bani după urma noastră.

         Aud sunete din camera Larisei, verișoara Elianei, doctorii o drogau.. Ultima data când eu si Eliana am fost drogat in același mod a fost pentru nesupunere... Nu e deloc bine dacă ajungi la drogurile nesupunerii.

       Iulius imi face semn sa intru repede in camera, receptionand semnalul fug cât pot de repede, si ma arunc în pat. Intra și închide usa.

-pregătește te, n am reușit sa fac ceva deoarece azi vine Vince.

      Vince era un bărbat chipeș la 24 de ani, blond cu ochii albastrii, musculos, parca sculptat. A cheltuit o avere ca sa vina zile întregi la mine, câteodată venind și doar stand de vorba, fără sa ma atingă, alte ori venea beat cu hormonii întinși.

      Ma schimb rapid într-o rochie decoltata, mulata, puțin peste fund de culoare roșie, tocuri roșii lucioase si un coc dezordonat, ies cu Iulius si merg in sala mare, unde șefii mei stăteau de vorba cu clienții fetelor de aici, într-un colt al camerei Vince stătea in umbra, merg la el si il salut subtil.

-lasa subtilul scumpo, hai in camera, avem de discutat, spune si ma ia de mana ducându-ma la o camera centrala, camera 765 B, camera in care eu eram marioneta lor.

-Vince, ce se întâmplă? Spun nedumerita odată ce a închis usa in urma noastră
-ai 10 minute sa ma satisfaci si alte 10 sa te pregătești pentru a te scoate de aici.
       Aceste cuvinte capatau un sens ciudat in mintea mea, cum adică sa plec? Nu am cum, am încercat 2 ani, aproape 3.

         Imi fac treaba apoi in cele 10 minute ramase ma pregătesc pentru asa zisa plecare.

Pov Vince:

          Au trecut 2 ani de când am pus ochii pe Eliza, o fata atât de frumoasă si unica, la început a fost doar o placere, acum, e o scânteie ce-mi aprinde atâtea sentimente, am in minte de câteva luni un plan elaborat sa o scot de aici, un plan ce sper sa nu dea greș, sunt sigura ca va vrea sa o salveze pe prietena ei dar nu i momentul acum.
      Cele 10 minute alături de ea au fost tot ce trebuie pentru furtuna ce urmează. Iulius a avut grija de ea de cand l am angajat ca spion. Urăsc gândul ca au atins o si alții dar de azi lucrurile se schimba.

-Esti pregătită? O întreb pe un ton serios si neliniștit in același timp.
-Sunt! Teama i se citea in glas, ce i drept era atât de fragila, atât de... Ranită... Știe ca daca da greș acest plan va fi torturat

    O scot din camera lejer, trecând pe lângă șefii ei din camera mare, ei se uita suspicioși, păcat ca ei nu știu ca am aflat de pasajul din holul negru, holul negru era locul odios pe unde ajungeau fetele extenuate, plângându-si viata pana la camerele lor.

  Intru in pasaj cu Iulius si mica mea comoara, o strâng la piept, ceva imi spunea ca va începe un rau teribil odată ce am trecut de prima parte a pasajului.

      Ea tremura, ii era atât de frica, era atât de speriata, biata fata, doi ani a fost batjocorita, peste o săptămână face 20 de ani, peste o săptămână se împlineau 3 ani de când e dama de companie, 3 ani de chin.

   Chinul se va termina pentru ea când vom ieși la suprafață, dar avem riscul de a fi împușcați, eu cât si Iulius, de ea încă au nevoie, asta cât e tânără si nu rămâne însărcinată. Ma trec toți fiorii la gândul ca ea trece prin asta.

Pov Eliza:

  Am un presentment rau, ceva nu ma lasa sa am încredere in Vince, simt ca nu va decurge bine evadarea asta, plus.. o las pe Eliana singura... gândul asta ma omoară, devin din ce in ce mai slăbită, simt ca imi cedează picioarele si ca vad in ceata, tot ce mai aud e vocea celui care doi ani mi a fost ca un tata.
-e drogul ce încă ii trece prin vene.. Vocea lui Iulius era singurul lucru ce l am mai putut auzi...

Știu ca nu e o poveste wow, si ca pe celelalte nu le am terminat nici acum, adică am avut o pauza foarte lunga, 1106 e un nou început.
Celelalte povesti nu cred ca vor mai fi terminate pentru ca am pierdut rau șirul, dar ma voi apuca de povesti mai bune, sper sa va placa🌸❤️