Ce naibi caut eu aici?
Da, asta ma întreb de aproape zece minute, de cand stau si ma holbez ca o proastă la cladirea de pe partea cealaltă a străzii.
Picioarele îmi tremură de dinții nu mai zic, o fi de la frig. O pe cine păcălesc eu nu e nici pe departe de la frig, ce naibi suntem la sfârșitul lui iunie în Dallas.
De ce nu puteam sa am și eu o familie normală, ca prietena mea de exemplu o mama si un tata iubitor, o casa frumoasă, o grădină drăguță,poate si un câine,da nu, eu trebuia să ma aleg doar cu o mama betivă care nu face altceva decât sa împrumutate bani de la toți mafioți și bețivi de la periferia Dallasului.
De cand tata n-ea părăsit acum zece ani, mama a căzut într-o depresie continuă, alinîndu-si suferinta prin bautură. Renunțase la servici, lucra ca asistenta într-un spital din centrul orașului dar cum nu mai putuse sa facă față suferinței a decis să se închidă in ea renunțând la tot chiar si la propria fică pentru ca de când tata n-ea părăsit pe motive neștiute nici in ziua de azi, eu cu mama trăiam in aceiași casă dar totuși in lumi diferite.
Si cum astăzi scumpa mea mama făcuse rost de niște bani, care dumnezeu știe de unde ia mai împrumutat, sa gandit să-și trimită fica la periferia orașului pentru ai înapoia unui om pe nume Billy.
Ei bine acum ce ar trebui sa fac, sa înaintez sau să fac cale întoarsă si să ma intorc acasă, dar cred ca orice alegere aș face de bătaie tot nu scap.
Firar, mai bine aleg sa intru in barul asta împuțit decât să mai încasez încă o bătaie de la femeia care ar trebui să-i spun mama.
Mai privesc o data barul,e ce-o fi o fi ar trebui să-mi pară rau daca mor azi,nee, oricum la ce viață frumoasă am, cred că mai mult mi-ar face un bine.
Ridic capul cât mai sus,imi îndrept spatele încât să nu dau de bănuit mi-ar fi frică,dar în interior îmi tremura toate organele, trebuie să fiu tare, intru las bani și ies, pff simplu ca bună ziua.
Înaintez cu o privire cât mai hotărâtă strângând la piept gentuță cu bani ca și cum ea mar ține pe linia de plutire.
Nici nu apuc să deschid ușă, ca o văd deschizându-se cu o asa putere încât am căzut direct in fund in față străinului ce pare ca mai are puțin si se ia la bătaie cu toata lume.-Auuu! spun masându-mi fundul in timp ce încercăm să ma culeg de pe jos.
-Uitate naibi pe unde mergi!tună o vocea groasă.
Ce naibi,mai avea puțin și-mi spărgea capul cu ușa și tot el îmi spune sa ma uit pe unde merg.
-Tu nu te uiți pe unde mergi, nu eu! îi spun pe un ton hotărât privindu-l pentru prima data pe nenorcitul cee...
O doamne, cred ca ușă aia ma lovit mai tare decât ma așteptăm pentru ca sigur vad un înger in fața mea.Ghipul lui era ceresc buze nici prea mari dar nici prea mici erau perfecte,parul de un negru ca smoala.Dumnezeule mare iar ochii atât de albastrii încât puteai vedea cum marea atinge ceru, ceea ce e imposibil, dar privindu-i ochii nu ma putean gândi la altceva. Studindul in continuare îmi cobor privirea pe corpul lui, să mă ferească dumnezeu nici înger nu cred ca i se mai potrivește la ce corp are, omul e un zeu in persoană.
-Te mai holbezi mult? il aud vorbind dupa un timp, timp in care m-am holbat ca o proastă la el, bravo Makena nici bine n-ai intrat in bar ca deja atragi atenția.
-N... u..nu! mai mult mam bâlbâit decât să spun ceva.
Dar ce mai contează, odată ce am văzut că tipul face cale întoarsă pe undeva pe după bar fără ca să mai bage in seamă bâlbâieli mele pot rasufla ușurată și pătrunde odată pe ușa barului.
Odată intrară sunt lovita puternic de un val de fum de țigară de credeai cai ceață nu fum dar mirosul, mirosul te dădea gata de lângă ușa, mai că-mi lacrimau ochii de la el.
Înaintez printre trupurile ce se dansau de parcă își dădeau ultima suflare, e weekend era de așteptat să fie plin orice local,dar sincer cine naibi ar veni tocmai la periferia orașului doar să se zbenguie si sa consume alcool cand pot alege ușor alt loc, da nu le place in pustietate.
Firar, cum naibi aveam eu să-l găsesc eu tocmai pe Billy ala in adunătura asta de oamenii.
Dintr-o data îmi apare în fața o ușă păzită de doi bărbați cred ca erau badygarzi ceva, pornesc spre ei cu privirea fixata pe usa aceea, sigur unul dintre ei il cunosc pe Billy asta, dacă nu pot să-mi iau adio de la viata, întorcându-ma frumos acasă.
CITEȘTI
>Dirty mind<
Romance-Ești nebună femeie, ai auzit nebună!începe să strige la mine când ieșim din clădire. -Tu mi-ai zis sa nu las garda jos, ei bine n-am lăsat-o!strig și eu la el. Nici nu-mi dau seama ca suntem încă în fața clădiri iar noi stam și ne certam ca doi pro...