🌿9 Capitol🌿

38 3 1
                                    

Perspectiva lui Antonio

Suntem în hotel, la moment lucrez cu documentele mafiei iar Melania făcuse baie. O văd ieșind din camera de baie îmbrăcată într-un halat lung negru subțiere și foarte sexy.

- Arăți bine. îi spun revenind cu ochii în foile din mâna mea.

- Mulțumesc, iară-și lucrezi?mă întreabă ea îngrijorată așezându-se pe fotoliul de lângă geam.

- Da, am mult de lucru. Poți să te culci dacă ții somn. Nu îți fă griji, cum am mai spus nu o sa îmi permit să te ating. Va face asta persoana care o iubești.

- Antonio, am vrut să discutăm despre asta......treaba este că, nu va fi nici o persoană care va apărea în timpul căsătoriei noastre......uitându-se în jos îmi spune.

- Nu vrei sa fii fericită? Sau crezi că așa o persoană nu va apărea?

- Nu.....eu....ridicându-se în picioare se apropie de mine. Simt cum mă cuprinde din spate și își pune capul pe spatele meu.

-Nu am nevoie de alt cineva, tu ești cel care mereu își face griji pentru mine, tu ești cel care e gata să lese tot pentru mine. Și cel care vrea mereu să mă apere. Nu prea cred că voi mai întâlni așa o persoană ca tine.....scuze, poate nu sunt eu cea care ți-ai închipuit-o ca soție și nu o sa insist să îți devin o soție adevărată dar mulțumesc că în societate reputația mea nu a mai avut de suferit din cauza unei nunți fictive.....

Auzind aceste cuvinte rămân blocat. Nu îmi vine să cred că aud aceste cuvinte, aceste cuvinte ce am vrut deja de mult timp și fără imposul de căsătorie să le aud. Mă întorc la ea și văd cum se uită rușinată într-o parte iñ podea. «Nu trebuie să te rușinezi pentru cea ce simți, pentru că simt același lucru. Și după cuvintele ce le-ai spus nici nu te gândi că o să îți dau voie să pleci. ». Desigur că nu mai aștept nici un răspuns din partea ei și o sărut. S-a speriat un pic, înțeleg de ce, Marko până acum o săruta forțat și a venit momentul când e deja dorința ei să fie sărutată, desigur că e cam speriată.

- Te iubesc micuț-o.

- O să îmi faci ceva daca spus că mai vreau? practic cu lacrimi în ochi mă întreabă ea eu deja înțelegând reacția ei.

- Îngeraș, dacă vrei ceva trebuie doar să spui. Eu nu sunt «el», nu o să strig, nu o să ridic mâna la tine și o să fac tot ce vrea principessa mea.

Ștergându-i lacrimile îi dau un sărut ce mă excită la nebunie. O culc în pat și continui să sărut. Punândui mâna pe față o văd ca pe un iepuraș micuț în ghiarele mele de tigru. Deja de cinci minute o sărut dar tot nu îmi pot împlini pofta de ea.

Aud cum îmi sună telefonul și de o dată sângele începe să fiarbă în mine. «Domenico».

- Dacă nu e ceva important jur că te mântui Domenici.

- Eu și Antonia mâine dimineață ne întoarcem în Sicilia, veniți cu noi?

Mă uit la Melania care stă culcată sub mine și îmi arată o afirmație prin privire.

- La 8 dimineața vom fi la aieroport. Noapte bună.

«Deci? La ce ne-am oprit?» mă uit la micuța ce stă în fața mea iar ea doar îmi dă un pupic spunând că e deja târziu. Cea ce îmi dă semn că aici ne oprim.

A doua zi
În avion

În sfârșit o văd pe Melania fericită, are un zâmbet larg și în ochi sclipiri. Nu știu ce au făcut ei ieri și nu mă interesează. Mă apropii de Melania ce stă și scrie în documentele mafiei.

- Amore, de dimineață lucrezi în foile acestea, odihnește-te.

- Doar dacă te vei odihni și tu.

- Fratello, pot să îți fur mireasa pentru o discuție din plictiseală? de noi se apropie Antonia fix în cel mai nepotrivit moment. Văd că Melania nu are dispoziție și nu înțeleg ce se petrece. Dar totuși nu le deranjez acum.

- Desigur sorella, fiți cuminți.

Mă duc să vorbesc cu Domenico ce de dimineață are un zâmbet tâmpit.

Perspectiva Melaniei

De dimineață mă frământă niște gândiri ce impun frica în mine. Căldura oferită de Antonio îmi e foarte dragă dar.....nu are importanță. Ma așez cu Antonia pe canapelele din salon și aștept prima ei întrebare.

- Draga mea ești bine? mă întrebă Antonia cam deranjată.

- Da, de ce nu aș fi ok?

- Domenico mi-a spus ca este o chimie intri tine si mio fratello dar, acum sunteți cam străini. Ce s-a întâmplat?

- E tot bine, mai mult mă interesează ce se petrece între tine și Domenico? Sunteți amândoi fericiți, mai ales că Domenico așa zâmbete tâmpite nu a avut nici o dată.

- Suntem bine, ne simțim ok împreună.

- Mă bucur, acum dacă nu te superi am de lucru în documentele mafiei.

Sunt obosită de discuții, nu am răi față de Antonia doar că acum chiar mă simt rău emoțional. Lui Antonio îi va fi greu cu mine sunt mai retrasă și nu mereu îmi pot expune sentimentele. Și mai mult.....Rita, fosta lui iubită însărcinată. Oare de ce o și lăsat-o pe ea? Oddio, ddio (O doamne) gândurile acestea mă mănâncă. Vreau mai repede să ajung acasă.

Sei La Mia PrincipessaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum