Iubire neprevazută Vol. 2

Capitolul II

Îmi fac curaj și intru în încăperea luminată slab și o zăresc întinsă pe pat.

E atât de firavă, nu cred că depășește cinzeci de kilograme. Cum să faci așa ceva unei copile? Ce suflet să ai în tine?

Mă apropii ușor și mă așez lângă ea.

- Bună, eu sunt Rose. spun foarte încet, nu vreau să o speri.

Tresare scurt și strânge cearceaful în pumni.

- Tu cum te numești?

De ridică ușor și o pot vedea mai clar.
Este blonduță cu niște ochii albaștri superbi, dar care din păcate au plâns prea mult pentru vârsta pe care o are.

- Valeria.

- Bună Valeria, cum te simți?

- Sunt bine, mulțumesc.

- Am auzit că nu prea vorbești.

Se fâstâcește și îmi dau seama ca nu m-a privit deloc în ochii de când am intrat.

- De ce nu te uiți la mine? Îți e teamă de ceva?

Își ridică ușor privirea și văd teamă în minunății ei ochii.

- Vrei să vorbim?

- Nu vreau să vorbesc despre acel subiect.

- O să te simți mai bine după. Dar dacă nu vrei, nu am să te oblig. Eu sunt aici dacă vrei să îi spui cuiva ce te apasă. Avem și doctorii psihologi care pot să te sfătuiască și să te ajute. Doar să vrei să vorbești. Nu ești singură Valeria! Noi suntem cu tine!

- Mulțumesc...

Nu va vorbi acum, sunt sigură de asta. Încă nu e pregătită. Dar o să reușească. Știu cât îi este de greu... Nici ei nu își poate recunoaște, se întreabă de ce ea? De ce a pățit tocmai ea una ca asta... Se consideră vinovată, se consideră ea respinsabilă pentru tot. Dar nu e deloc așa. Ea e victima și nu are nici cea mai mică vină pentru ce a făcut acel monstru ordinar.

O las să se odihnească. Mă bucur că a vorbit cât de puțin cu mine. E un pas înainte.

Mă îndrept spre ieșire, dar mă lovesc de Lucas.

- Îmi pare rău!

- Nu e vina ta. Eu nu am fost atentă!

- Mai stai?

- Cred că plec mai devreme azi, de ce? Ai treabă cu mine?

- Nu...

Se comportă ciudat, are el ceva...

- Bine atunci. Ne vedem mâine. Pa!

- Pa!

Ies din clădire și intru în mașină. Vreau să ajung acasă. Nu prea mă simt bine zilele acestea.

Ajung destul de repede. Din fericire nu a fost trafic prea mare.

- Ce faci sorela? Mă întreabă Christian atunci când intru în casă.

Idiotul...

- Bună Christian. Mă mir că ești acasă la ora asta...

- Așa mă lauzi tu pe mine? Ce impresie își face fata aceasta despre mine? spune și arată spre specimenul de lângă el.

Panarame... Numai panarame îmi aduce acasă.

- Lasă că știe toată lumea ce pramatie ești! spune tata din dreptul ușii.

Mi-a luat vorba din gură.

- Tată, ea e Lily, iubita mea.

Noua iubita... E a treia pe săptămâna asta.