Capitolul 26: Intrusul

571 37 6
                                    

BROOK POV


Dimineata urmatoarea m-am trezit alaturi de Faith, care dormea bustean sprijinita de pieptul meu. Mi-am trecut usor mana prin parul ei ciufulit si am sarutat-o pe crestet. Privirea mi-a fugit spre semineu, unde ramasese cenusa de la lemnele arse de noaptea trecuta.

Am dat la o parte cearceaful alb ce ne acoperea trupurile goale si calde si m-am ridicat, mergand la baie. Acolo mi-am spalat fata cu apa rece si mi-am luat tricoul pe care-l aveam de 3 zile incoace pe mine, iar pe deasupra o camasa descheiata. M-am imbracat cu blugii rupti din cauza atacului lupilor de ieri. Ma intreb daca nu ar fi aparut Faith in acel moment. . . cu siguranta as fi murit. Nu stiu, cred ca ar fi moment ca Faith si cu mine sa plecam odata de aici. Nu am o presimtire buna in legatura cu locul acesta. Sunt atatea lucruri de care sa ma ingrijorez:

Daca vor mai aparea alte animale in jurul cabanutei, Faith isi va pune din nou viata-n pericol ca sa-mi salveze pielea? Sau daca vor aparea proprietarii cabanutei? Cel mai probabil vor anunta autoritatile si atunci Faith va incepe din nou sa ucida. Modul lui Faith de a rezolva lucrurile este unul instinctiv, asemenea unei fiare gata de atac. Nu-mi place asta, si inca nu ma pot obisnuii cu ideea ca iubita mea e posedata de un demon. M-am tot gandit la asta si pur si simplu n-are niciun sens. Cum e posibil ca o fiinta asa de minunata ca ea sa fie tinta unui demon? Si mai important, de ce ea? Sa inteleg ca ultimele luni petrecute impreuna cu ea au fost , mai exact, petrecute cu demonul din ea? Oare chiar mai este aceeasi Faith sau e doar demonul care incearca sa ma pacaleasca ?

Singura metoda sigura pe care o stiu ca ar merge este sa o exorcizam. Dar nu pot, pentru ca nu sunt preot, nici macar nu am nici o legatura cu Dumnezeu. Mi-am pierdut credinta inca de cand mi-a murit unchiul , iar de atunci am inceput sa ma tai, sa fac ritualuri satanice . . .pana in ziua in care am intalnit-o pe Faith. Din ziua aceea m-am schimbat si am inceput sa vad lumea cu alti ochi, totul datorita ei. Chiar daca ea era mult mai apropiata de EL, mergea in fiecare duminica cu familia la biserica, asta nu ne-a impiedicat sa fim impreuna. Stia cat de mult o iubesc, iar eu stiam cat de mult ma iubeste.

Mereu m-a inteles, mereu a fost incolo. Deseori am vrut sa ne despartim, ma enervam cand o vedeam in preajma tipilor de pe hol sau celor de la biserica. Recunosc, la inceput , nu mi-a atras atentia din cauza aspectului ei fizic. Dar odata cu timpul , corpul ei s-a schimbat. . .si mi-a fost teama, mi-a fost teama c-as putea s-o pierd. Daca se simtea neapreaciata si fugea la altul? Probabil ca imi era mult prea frica sa fiu ranita de ea si de aceea hotaram ca eu sa pun capat, decat s-o faca ea. Credeam ca asta e calea cea mai buna.

De multe ori am incercat sa o rup cu ea, nu-i mai raspundeam la mesaje, la telefon, o ignoram complet. Cred ca 2 luni nu mai vorbisem deloc.. . . insa stiam. Stiam ca ea era acolo. O vedeam chiar si in vise, strigandu-mi numele si sarutandu-mi buzele. Fara sa-mi dau seama , incepusem sa ma indragostesc cu adevarat de ea.

Am incercat de multe ori sa uit de ea, culcandu-ma cu o groaza de tipe si , bineinteles ca ea a aflat. Niciodata nu m-am intrebat cum s-a simtit in acele momente. Oare ea m-a urat vreodata pentru ce i-am facut? Recunosc c-a fost foarte nedrept din partea mea, fata de ea.

Dupa ceva timp, incepusem sa ma gandesc din nou la ea. Ma uitam la pozele cu ea si ma gandeam: "Doamne..ce am facut?" in acel moment am realizat ca avusesem o sansa unica sa am o fata ca ea si credeam c-o ratasem. Asa ca, fara sa mai stau pe ganduri, i-am trimis mesaj si i-am spus ca vreau sa vorbim. Nu m-am asteptat sa-mi raspunda atat de rapid "Bine. Suna-ma in 10 minute."

Am lasat telefonul in pat, stand cu mainile stranse in poala. Stateam turceste privind acel mesaj.. ma gandeam ce i-as putea spune si ma uitam la ora la care fusese trimis mesajul si ora curenta. Voiam s-o sun fix peste 10 minute. Parca as fi vrut sa opresc timpul in loc, deoarece imi era foarte teama. Cand au trecut fix 10 minute, am luat telefonul si am sunat-o. Uimitor, dar a raspuns. Ma gandeam ca poate-mi va intra casuta vocala..

Victim Of EcstasyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum