Partea 8 -Soulterrele-

6 0 0
                                    

Toată noaptea nu am putut dormi. Mintea îmi fugea în părți diferite, iar sinceră să fiu, nici nu știam care e subiectul principal la care trebuia să mă gândesc. Mă uitam pe pereții peșterii și îmi reluam imaginile în minte. Cum am ajuns aici? Cum am ajuns în situația asta? De ce eu? De ce nu puteam să fiu altundeva, decât în această situație?

-Se pare că cineva e nerăbdătoare să plece, zise Derek.

-Ce? întreb confuză.

-Ce faci trează înaintea mea?

-Am avut un coșmar, mint eu.

-Nu, sincer nu mai țin minte; mă ridic iritată.

-Bun, atunci putem pleca, cred.

***

Drumul parcă nu se mai termina. Când alergam ca nebunii prin pădure, credeam că este mai scurt. Eram conștientă că știe drumul spre trib dar, din cauza a tot ce se întâmplase, eram neliniștită și simțeam că ceva rău urma.

-Sigur esti bine? mă întreabă el.

-Da, de ce?

-Nu ai scos niciun cuvânt de când am plecat.

-Ai spus că ești de încredere, nu?

-Te îndoiești de mine? își arcui o sprânceană.

-Nu, doar că voiam să îți spun ceva și mă asiguram...

-Atunci nu îmi spune. Uite, eu nu mă aștept să îmi zici ceva acum, sau peste câteva săptămâni. Toate la momentul lor.

-Nu, îți voi zice.

-Încăpățânato, zice în timp ce se așează pe pământ.

-Deci, eu am avut un vis...(și de aici i-am povestit totul).

-Hmm, insinuezi că tu ești copilul?

-Ce? am început eu să râd. Nu, mă refeream la faptul că, poate, mama are o legătură cu Nimfele. Înainte să fug, a zis că mă va găsi și îmi va povesti totul, deci sigur e ceva important.

-Deci, excluzi faptul că tu ești copilul?

-Normal, dacă aș fi fost eu, era diferită situația.

-În ce sens?

-Poate eram vânată și omorâtă, sau poate venerată și o persoană importantă.

-Păi poate ți-a ascuns identitatea.

-Să rateze șansa de a scăpa de mine sau de a trăi în condiții foarte bune? Crede-mă, nu are cum să fiu eu.

-Și cum rămâne cu ce s-a întâmplat la cerc? Când toate elementele s-au învârtit în jurul tău?

-Probabil s-a întâmplat asta din cauză că, ritualul fusese compromis.

-Uite Iris, am văzut sute de ritualuri. În nici măcar unul, nu s-a întâmplat ce a fost la tine. Doar lui Daphne, mama acelui copil, nu putem exclude asta.

-Nu sunt o Nimfă, Derek; mă ridic nervoasă.

Am continuat drumul în liniște, până am ajuns la trib. Pe campus se aflau oameni care făceau turul taberei. Palatul era deschis, astfel ducându-mă cu gândul la faptul că, nu toți mai erau în viață.

Sfârșitul meu ești tuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum