Sfârșitul meu ești tu

Partea 12 -Ți-am spus eu!-

Alarma suna și nu, nu era cea de incendiu. Era alarma de la telefonul meu. Maya dormea  așa că, m-am îmbrăcat fără a face mult zgomot. Am lăsat telefonul pe noptieră, mi-am luat rucsacul și am închis ușa în liniște. În timp ce coboram scările am cotrobăit prin ghiozdan, pentru a vedea ce mi-a pus Maya. Este minunată fata asta și nu o spun în sensul rău. Mi-a pus lucruri de parcă, aș pleca mai mult de o zi. 

-Neața! îi spun lui Marco când îl văd în fața academiei.

-Hai că neața, ești foarte amuzantă.

-Și tu foarte fresh, chiar dacă e 12 noaptea.

-Mulțumesc de compliment.

-Bun, întreb eu echipa. Suntem toți?

-Mai așteptăm să vină o persoană, spune unul din echipă.

-Bine.

În timp ce așteptam persoana misterioasă, Marco m-a tras la oparte, pentru a discuta.

-Cât așteptăm, trebuie să facem un plan.

-Plan, deja? E o misiune simplă, așa ai spus și tu.

-Știu... dar mna să fim siguri.

-Păi spune atunci. 

-Vreau să stai în permanență lângă mine. Dacă vezi ceva suspect sau auzi, mă anunți imediat. Nu rămâi niciodată în spate și...

-Stai! îl întrerup eu. Astea sunt regulile tale sau ale lui Derek.

-Derek... murmură el.

-Normal! Marco stai calm, nu se întâmpla nimic, nu știu de câte ori să repet că e o misiune simplă și că nu are ce să ni se întâmple. Și el și Maya exagerează!

-Bună, dragi colegi! Ne salută o voce feminină.

Când întorc capul, nu pot să cred... imposibil.

-Tina!? exclam eu.

Mă uitam la Marco și el la mine, eram amândoi șocați.

-Ce faceți dragi camarazi, sunteți gata de o nouă aventură? întreabă fericită.

-Tina ce faci aici? întreb confuză.

-Vin în misiune cu voi.

-Sper că e o glumă proastă, scrâșni Marco  din dinți.

-Amuzantule, nu nu este. Sunt prințesă, trebuie să mă dezvolt pe plan regal, prin aceste misiuni.

Ce avea să mai însemne și asta?

-Haideți, nu avem timp de pierdut! strigă Tina bombina serioasă.

Am pornit lanternele, echipajul stând în față și în spate iar, eu și Tina la mijloc.

-Ești cam tensionată Iris, n-ai dormit bine? întrebă Tina

Presupun că avea să mă scoată din minți tot drumul.

-Am dormit excelent Tina, doar mă gândesc; îi spun cu zâmbetul pe față.

-La ce te gândești?

-Am uitat, fiindcă mă întrerupi din gândit.

-Ah scuze, te las să te gândești atunci.

-Mulțumesc.

Nu dură nici 3 secunde că...

-Dar... o întrebare.

-Spune, Tina!