Mărul stătea spânzurat de o ramură și îl durea la codiță că soarele răspândea razele călduroase către Pământ.
În livadă apare un mic moș cu o nuia lungă și subțirică ce dorește să intre în posesia mărului.
Încearcă el să ajungă la măr, dar nu reușește. Se urcă ușurel în copac și cu o tumbă reușită îi arde o nuia cu sete pe coajă mărului, coborându-l numaidecât printre cracii pomului și dându-l cu codița de pământ.
