Memoriile unei gheise

Capitolul 1

        Sa ne inchipuim ca noi doi am sta intr-o incapere linistita  ,cu vedere spre gradina ,sporovaind si sorbind din cestile cu ceai verde ,povestind ceva care s-a intamplat cu multa vreme in urma ,si eu ti-as spune:''Dupa-amiaza cand l-am cunoscut pe cutare...a fost cea mai frumoasa dupa-amiaza din viata mea si cea mai nefericita , in accelasi timp.''.Imi imaginez ca ai pune jos ceasca si ai intreba: '' Ei bine,cum a fost de fapt ? Cea mai frumoasa , sau cea mai neferericita ? Pentru ca nu se poate sa fi fost amandoua ! ''. In mod normal ,as rade singura de mine si ti-as da dreptate . Dar adevarul e ca dupa-a-amiaza  cand l-am cunoscut pe domnul Tanaka Ikiro a fost cea mai frumoasa si cea mai nefereicita din viata mea.Il gaseam fascinant ,in asemenea masura incat si mirosul de peste al mainilor lui era un fel de parfum . Daca nu l-as fi cunoscut ,sunt sigura ca n-as fi devenit gheisa.                                                                                                             Nu m-am nascut  si nu am fost crescuta pentru a deveni gheisa in Kyoto.Nici macar nu m-am nascut la Kyoto . Sunt fiica unui pescar din Yoroido,un orasel de pe coasta Marii Japoniei . In toata viata mea, nu am povestit la mai mult de o mana de oamenii Yoroido,sau despre casa in care am crescut ,sau despre mama si tatal meu ,sau chiar despre sora mea mai mare----si cu siguranata nu am povestit nimic despre cum am devenit gheisa,sau ce inseamna sa fii gheisa.Cei mai multi oameni prefera sa isi pastreze fanteziile despre cum mama si bunica mea au fost gheise,si cum am invatat sa dansez de cum am fost intarcata si asa mai departe.De fapt ,acum multi ani ,tocmai ii turnam o ceasca de ceai unui barbat cand el a mentionat din intamplare ca fusese la Yoroido cu doar cateva zile in urma.Ei bine m-am simtit cium trebuie sa se simta o pasare dupa ce a traversat un intreg ocean si da peste o alta fiinta care ii cunoaste cuibul .Am fost atat de surprinsa ca nu am putut sa nu exclam :                                                                                               -Yoroido! Acolo am crescut !                                                                                                                                                   Bietul om!Pe chipul lui s-a abatut cea mai izbitoare schimbare de expresie.Se straduia din rasputeri sa zambeasca ,insa nu ii reusea deloc ,pentru ca nu isi putea sterge uimirea de pe chip.   -Yoroido? a spus el. Nu poti vorbi serios.                                                                                                                           Cu mult timp in urma mi-am compus un zambet foarte exersat ,pe care-l numesc ''zambetul Noh'' , pentru ca seamana cu o masca Noh , ale carei trasaturi sunt inmarmurite . Avantajul lui este ca barbatii il pot interpreta cum doresc;iti inchipui ,cred,cat de des mi-a fost de ajutor.Am hotarat sa-l folosesc chiar atunci si ,bineinteles, a functionat.El a rasuflat adanc si a pus jos ceasca de sake pe care i-o turnasem ,apoi a izbucnit intr-un ras copios ,care sunt sigura ca era in cea mai mare provocat de usurare.                                                                                                                                 -Ce idee! a spus ,scotand un hohot de ras.Tu,sa cresti intr-o fundatura ca Yoroido! E ca si cum ai face ceai intr-o galeata! De asta esti atat de amuzanta Sayuri-san .Uneori aproape ma faci sa cred ca glumele tale sunt adevarate.                                                                                                                                               Nu-mi face prea multa placere sa ma gandesc la mine insami ca fiind ceai facut intr-o galeata ,dar mi se pare ca,intr-un anumit fel e adevarat.In definitiv,chiar am crescut in Yoroido si nimeni nu poate pretinde ca ar fi un loc fermecator.Aproape nimeni nu il viziteaza .Cat despre cei care locuiesc acolo, nu au niciodata ocazia sa-l paraseasca.Probabil ca te intrebi cum am ajuns eu sa il parasesc .Chiar asa incepe povestea mea.