Te privesc adesea fără ca tu să mă observi,suntem colegi de atât timp dar tu probabil nici măcar nu îmi știi numele,oare cum ai reacționa dacă ți-aș spune tot ceea ce simt,ți-aș putea spune cât de mult îți iubesc zâmbetul și cât de prețios este pent...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Gata toată lumea! Myeong te rog,continua! Striga-se profesorul Ming fiind deranjat de atitudinea elevilor săi care manifestau din nou un comportament răutăcios fața de colega lor.
— Cum să continuie domnule profesor când ea practic nici nu poate vorbi!interveni blonda care se afla în prima bancă,asta amuzandu-i pe ceilalți elevi care aveau o satisfacție în momentul în care Sofia se amuza pe seama altora.
— Terminați!! Myeong,poți merge la locul tău,să continuăm cu alt elev,Sofia te rog sã dezbați tu tema colegeii tale! Spuse profesorul cu severitate în timp ce arata în dreptul blondei care se ridică numaidecât.
Blonda se îndrepta cu pași mici către tabla iar în momentul în care ajunse în dreptul șatenei își apropie piciorul de cel al fetei și îi puse piedica,acest lucru făcând-o pe șatenă să se împiedice stârnind râsete în jurul său.
Șatena era obișnuită cu atitudinea răutăcioasă a colegilor săi,deci nu era surprinsă de reacția acestora însă de această dată reuși cu greutate să își rețină lacrimile care erau deja formate în colțul ochilor.
— Myeong ești bine? Se făcuse auzită vocea domnului Ming care era destul de îngrijorat de eleva sa.
— Da....nu....vă faceți griji.... Vorbise cu greutate șatena în timp ce își mușcă interiorul obrazului în dorința de a nu da curs lacrimilor.
— Cam adormita azi Myeong! Spuse Luca unul dintre băieți care era destul de răutăcios cu șatena adesea făcându-i zile negre.
Pentru șatenă nu era importantă atitudinea colegilor în ceea ce o privea cu toate astea exista cineva care constituia un real interes pentru aceasta,iar tocmai de asta aceasta reuși să îi ignore pe toți și să își îndrepte privirea către băiatul de care era îndrăgostită.
↦༒ᴾᵒᵛ'ˢ ᴹʸᵉᵒⁿᵍ༒ Mă îndrept spre locul meu când Sofia îmi pune piedica,chiar nu putea să mă lase în pace măcar azi?Îmi ridic privirea și îl observ stătea la locul lui nu a schițat nici un zâmbet.Oare de ce este atât de greu de citit?
Îi privesc ochii pătrunzători care îmi dau fiori de fiecare dată când mă privește.Acei ochi poate par reci pentru unii dar nu și pentru mine,culoarea lor ciocolatie era singura care reușea să mă liniștească,singura care aprindea speranța chiar și în viata mea monotona.Incerc să nu mă mai holbez atât de mult însă ochii mei sunt parcă sub efectul unei adevărate hipnoze.
Imi revin din aceata transa în momentul în care acesta își îndreaptă privirea în alta parte și înghite în sec,atunci ma ridic si mă îndrept către banca mea.
Mă așez în locul meu privind-o pe Sofia care,ca de fiecare dată vorbea așa ușor în fața clasei spre deosebire de mine care nu pot spune nici o propoziție.
