Urma weekend.ul, dar simteam nevoia sa il vad. Nu voiam sa pierd contactul, sa fii fost doar ceva de moment. O voce in mine zicea sa ii dau mesaj, sa il invit afara. Voiam doar sa fiu in their presence. E genul de om la care te gandesti involuntar.
Am zis sa nu fiu nici eu dubios. Am dat mesaj pe grup. Am zis sa fie mai subtil. Poate nu isi da seama de intentiile mele din prima. Sa nu scare them. Nu parea timid, dar cine stie...
A spus ca poate vine, dar nu a venit😞. Mi.a dat cu prank. Am suferit, ascultand Surubu de la Tzanca Uraganu, artistul meu muzical preferat. Dar am trecut peste, nu voiam sa imi fac prea multe sperante, parea player.
Norocul meu a fost cand a intervenit Universul. S.a intamplat cumva sa ramanem dupa scoala, doar noi 2. M.am bucurat foarte tare. A fost o dupamiaza superba. Era tot ce mi.am dorit.
Am vorbit despre maletute, traume si tot ce trebuie si e bun pe lumea asta. Nici nu constentizam cand trecea timpul. Nu mai eram atent decat la tot ce tinea de el. In mintea mea nu mai exista decat they.
Dar toate lucrurile bune au si un sfarsit. Trebuia sa merg la sala, sa imi cresc "fundul", cum zice they, ca sa ii fiu pe plac. Vreau sa devin si eu la randul meu persoana perfecta pentru el.
Asta era noul meu scop in viata. Sa fiu daddy's favourite.
