De obicei un alai de servitori erau mereu la dispoziția invitaților care soseau având grijă ca vehiculele și caii și coborau din trăsuri, să fie conduse în spatele casei, la grajduri, dar când Stephen reveni din plimbare, nu-i întâmpină nimeni.
Singura persoană liberă era un lacheu care stătea pe alee și privea fix spre dealurile din spatele grajdurilor, dincolo de hotarele proprietății. Se concentra spre ceva ce dorea să vadă; păru că nu aude trăsura și Stephen opri caii chiar în spatele lui. Auzind nechezatul cailor, tresări speriat și veni repede să ia hățurile.
- Unde e toată lumea? întrebă Stephen observând că valetul nu chemase pe nimeni în ajutor și nici să deschidă ușile, așa cum era obiceiul.
- Sunt la grajduri, milord. Este un spectacol acolo, dacă-mi pot permite să spun asta și nimeni nu a vrut să-I piardă. Cel puțin, așa am auzit de la cei care se uită prin spatele casei.
Stephen Iu8 hățurile și merse cu trăsura în spatele casei, preferând să vadă cu ochii lui ce se petrece acolo ca spectacol.
Un gard înalt și lung încercuia grajdurile și zona cu iarbă dintre clădiri, unde erau plimbați caii înainte de a fi duși înăuntru. într-o parte a gardului erau pajiștile care se întindeau până la poalele dealurilor, unde începea pădurea; aici erau instalate obstacole din lemn și piatră, folosite la antrenamentul cailor pentru vânătoare. Când Stephen opri trăsura în fața grajdurilor, văzu pe toată lungimea gardului aliniați servitori, lanchei, cameriste și ajutoare de la grajduri. Stephen Ie ajută pe Monica și pe Georgette să coboare, observând că toată familia lui și oaspeții, mai puțin cumnata lui trădătoare, stăteau pe partea opusă a gardului, absorbiți de un spectacol neobișnuit care avea loc departe, spre dealuri.
Stephen studie profilul liniștit al fratelui său și se alătură și el grupului, cu cele două invitate, întrebându-se dacă și Clayton avusese vreo contribuție la proiectul lui Whitney; nu putea crede că era străin de el. Nefiind complet sigur, îl întrebă pe Jason, care stătea lângă Victoria Fielding.
- La ce vă uitați?
- Stai și ai sa vezi cu ochii tăi, îl informă Jason surâzând absent. Ar fi păcat să-ți stric surpriza cu o explicație.
Victoria Fielding îi evita privirea, dar surâdea radioasă.
- E pur și simplu uimitor!
Stephen mirosi că soții Fielding și Townsende se poartă straniu. Femeile păreau nervoase, iar bărbații neliniștiți. Fie erau așa deoarece nu se bucurau de prezenta lui Sheridan Bromleigh, sau știuseră demult că și ea va fi aici și se simțeau vinovați. Stephen îi studie pe cei patru pe care-i considera prieteni apropiați, întrebându-se dacă prietenia lor trebuia sau nu să se încheie definitiv. Femeile știuseră dinainte, își zise el în cele din urmă, observând obrajii îmbujorați ai Alexandrei Townsende, când îi simți privirea asupra ei. De trei ore, de când Stephen se trezise la numai câțiva pași de fosta lui logodnică, nu se gândise nici măcar o clipă la ea. Închise fereastra pe care îi văzuse prezenta și astfel putea să rămână acum în acest loc.
Ea pretinse că este altcineva, iar când venise clipa adevărului fugise la DuViIIe lăsându-l pe Stephen să o aștepte ca un idiot păcălit, alături de un vicar și de familia lui.
În săptămânile de la dispariția ei, trecuse prin filtrul memoriei tot ce-i spusese și ce făcuse ea pe când se presupunea că fusese amnezică. Nu-și amintea acum decât acea scăpare, când ea protestase să i se aducă o însoțitoare. Nu am nevoie de o însoțitoare, spusese ea deodată. Sunt o....
Era o actriță formidabilă, care dăduse un spectacol admirabil, își zise Stephen cu dezgust pentru credulitatea și naivitatea lui.
O actriță de cinci stele, decise mânios, amintindu-și căldura din ochii ei în scurtele momente când privirile li se întâlniseră de dimineață. Se uitase direct la el, cu inima în ochi, fără să clipească. Doar ca ea nu avea inimă. Și nici pic de conștiință, evident. Va încerca să-I cucerească din nou. Stephen realizase gândul ei la câteva secunde după ce-I fulgerase cu privirea ei înșelătoare.
