Loving the Bad Boy

Chapter 26 - Escape

Capitolul 26 - Evadarea

-Aiden-

Sti sentimentul ala de disperare cand se va intampla ceva rau ? Sentimentul ala care te face sa te ingrijorezi nu numai pentru siguranta ta , dar si pentru a persoanei la care ti? Sentimentul asta ma rodea atunci cand ii priveam pe Emma si Derek mergand spre biroul lui Mark , am vrut sa o opresc si sa ma duc eu cu Derek dar nu avea niciun sens sa fac asta. Nu o puteam lasa pe ea cu Mia sa se descurce singure la eta. Daca ar fi aparut? Cateodata imi doresc sa nu o fi implicat in asta , chiar daca are mare grija la toate si a trecut peste trecutul meu vazand doar ce e bine in mine si a pus piciorul in prag, facand o intelegere cu Mia. Asta este unul din milioanele de motive pentru care o iubesc.

Iubire. Nu am crezut ca ma voi mai indragosti dupa ce Mia m-a lasat cu inima franta , dar niciodata nu m-am simtit atat de indragostit de cineva, exceptand-o pe Mia, atunci a fost prima oara cand am simtit ceva asa puternic pentru o fata. O iubesc pe Emma si stiu ca nu pot sa o pierd, orice ar fi. As face orice pentru ea si chestia asta ma sperie chiar mai mult.

Am simtit un ghiont si mi-am intors privirea, vazand-o pe Mia zambindu-mi larg dar stiu ca acel zambet era defapt tristetea.

„ Ar trebui sa plecam." A zis aratand spre scari.

Am aprobat."Ar trebui." Am urmat-o pe Mia in sus, pe scari, si la dreapta, pe hol. Ii stiu casa pe derost si acum in minte imi vin niste amintiri.

„Aiden." M-am uitat in sus pentru al vedea pe Mark venind spre mine de la usa din fata, a imensei lui case. Am iesit din masina. Aceea nu putea fi descrisa ca a fi o simpa casa, era cat doua. "Vad ca ai ajuns deja. Drum lung, huh?"

Uitandu-te la Mark, nu puteai zice ca e periculos, dar aparitiile inseala. Am fortat un zambet. "Da omule, de ce asa departe?"

„Nu pot lasa oamenii din oras sa-mi spioneze orice miscare, sti?" Am aprobat. Cred ca sa fi cel mai puternic lord al drogurilor inseamna ca oamenii sa te urmareasca majoritatea timpului."Haide,o sa-ti arat imprejurimile avand in vedere ca o sa fi pe aici tot timpul de acum inainte." L-am urmat, intrand in imensa locuinta. I-a luat in jur de o jumatate de ora sa-mi arate imprejurimile. Am memorat fiecare lucru de dragul meu. Intr-un sfarsit am terminat in biroul lui. Aici era o imensa biblioteca in spatele biroului de stejar, dar stiu ca acele carti nu aveau foarte multe pagini. Mark s-a asezat in spatele biroului iar eu am luat loc intr-un fotiliu din fata acestuia.

„Deci, ce crezi?" Ma intreaba, uitandu-se prin birou.

„E minunat. Nimeni nu ar suspecta un dealer ca locuieste aici. Buna alegere." Am spus cu un zambet fals.

Mark se uita la mine cu un ranjet deviat. "Sti ca te plac, Aiden." Zice, ridicandu-se si mergand spre biblioteca, cautand o carte. "Am incredere in tine, daca nu as avea nu ti-as fi spus chestii 'tampite'" A spus accentuand cuvantul tampite. Eu inghitind in sec. Stiu chestii despre Mark care oamenii lui nu au habar, chestii pe care un baiat de saisprezece ani n-ar trebui sa le stie. Mark a gasit cartea pe care o cauta, a luat-o si a deschis-o. In mijlocul ei era o sectiune in care puteai ascunde ceva. Nu era o carte obisnuita, era un decor. A scos de acolo un pliculet plin de cel mai popular drog, cocaina, mi-a aratat-o si apoi l-a pus la loc, asezand cartea pe masa din fata mea.

„Am incredere ca nu ma vei dezamagi, Aiden." A zis el, pe un ton amenintator. M-am uitat la el cu incredere in privire chiar daca primul gand era sa fug.

„Nu as face niciodata asta." Daca ar fi stiu ca eu nu vorbesc serios...

„Aiden?" Am auzit o voce strigandu-ma. Am revenit la realitate unde Mia statea in fata unei usi. "Esti bine?" A intrebat ingrijoarata.