Sânge în apă

I

   În acel moment îndreaptă pistolul spre mine și apasă pe trăgaci, iar eu... mă trezesc.
La naiba, același vis. De câteva săptămâni, același vis. Nu știu de ce, se repetă doar această fracțiune. Dar hei, visele sunt vise. Nu ar trebui să ne afecteze viața, corect?
Oricum am altceva ce-mi afectează viața.
Cred ca orice tânăr de 16 ani încearcă să își găsească un loc de muncă, să aibă banii săi. Problema e că eu nu am 16, ci 24.
Fără facultate, fără loc de muncă, trăind cu un bătrân alcoolic care se presupune că ar fi tata.

La naiba oricum, potrivit priveliștii de afară pe care o puteam zării pe geam și conform ceasului ce era atârnat de perete, era seară. Nouă seara. Dormitul toată ziua e ca o mașină a timpului nesigură. Nu știi daca te vei trezii seara, în toiul nopții, sau următoarea zi. Și dacă tot s-a nimerit să fie seară, de ce să nu profit de ocazie și vremea bună ce era, pentru a ieșii la o plimbare.

Mă ridic încă somnoros din pat, câteva oase de nu știu unde pocnind în mine. Ah, ador când se simte asta, parcă mă trezesc mai bine la realitate. Îmi schimb pijamalele cu koala, cu o pereche de blugi și un tricou. Mereu am urât persoanele care se îmbracă într-un mod deosebit. Nu avea rost.
Când să-mi târăsc existența la baie, căci vorba aia, somn bun, vezică plină, acel „porc“ alcoolic mă prinde de guler. Clar, alt scandal, altă distracție. Și dacă pute a alcool, pute a scandal.

--Joseph, Joseph, în continuare stând în casa mea, pe banii mei, făcând nimic, dormind și mâncând, hoinărind și plecând.

Ah, vocea asta a lui calmă, care va fi urmată de un scandal, cum se întâmplă mereu.

--Ca-n vremurile bune, eh? Când eram copil și era și mama aici. Poate de asta nu mă schimb, să fiu același copil ca atunci.

Zâmbesc în colțul gurii când îi vorbesc, zâmbet pe care el îl urăște. Și zambet care mi-a fost imediat șters, când palma sa a făcut contact cu obrazul meu.

--Femeia aia a plecat din casă tot din cauza ta, 'Seph! Situația de față există din cauza ta, vierme de mătase ce nu faci nimic toată ziua!

Se răstește moșul, sincer eu fiind surprins de faptul că nu-și scuipă dantura cât o face. Mișto ca mișto și glumă ca glumă, dar așa ajung trântit cu spatele de perete și cu alte lovituri peste față. O situație penibilă, recunosc, dar mă apăr cu mâinile, fără să pot riposta. Pentru vârsta mea, nu aveam cel mai genial corp să mă pot apăra mai mult decât să îmi țin brațele peste cap.
Și serios, el fiind gras, nu aveam cum să-l dau de pe mine.
Oricum așa mi-a fost copilăria, nu era asta ceva nou. Dar ce e nou, urmează deabia când termină ceea ce făcea în acest moment.

--Nu voi mai tolera așa ceva, dracu să te ia. Ești adult în toată firea, asumă-ți responsabilități.

Îmi ținea această mini-morală și habar n-am cum am ajuns dat afară din casă.

...

Stai, asta chiar se întâmplă!? Chiar sunt dat afară din casă!?

Ma lovește târziu realitatea, moment in care dau cu pumnii în ușă, cerând să fiu primit înapoi, neavând unde altundeva sa ma duc.

--La dracu să te ia, porc urât, lasă-mă să intru, sau dau foc casei cu tine în ea!

Tip asta și multe altele, însă fără rezultat, tot ce am primit a fost paltonul meu, aruncat pe geamul de la etaj. De parcă ar ajuta asta să supraviețuiesc de acum.
Îl ridic de pe jos, îmbrăcându-mă cu el.
Aveam într-un buzunar câțiva bani, în draci de puțin, dar aveam de gând să îi folosesc cu cap.

...

Ies din micul non-stop cu vape-ul nou cumpărat și cu zero bani în buzunar. Da, o să mor de foame, dar măcar are o aromă bună vape-ul acesta; cocos și pepene galben.
Somn nu-mi era oricum, deci ma plimb pe unde apuc, încercând să gândesc un plan pentru cum m-aș putea descurca și parcă prostituția nu părea o idee așa rea. Sau să-mi găsesc un moș cu bani? Cu părul meu până la umeri și corpul pe care îl am, l-aș putea păcălii ușor că sunt femeie.

Eram evident prins în gânduri și priveam parcă-n gol, mormăind toate acestea și trăgeam des din acel vape.
Iar din neatenția în care eram cuprins, mă izbesc din plin de cineva, persoana respectivă scăpând valiza pe care o avea în mână.

--Oh, îmi pare rău.

Zic eu, fiind tot în gândurile mele și îi dau valiza înapoi, din politețe și privesc bărbatul ce era în fața mea. Înalt, păr șaten, ochi verzi, îmbrăcat la costum, aceasta fiind caracterizarea sa la prima vedere. Părea o persoană importantă. Probabil era bogat, probabil avea afaceri, bani clar ar avea, iar disperarea mă face să mai grăiesc câteva cuvinte.

--Domnule, mă puteți ajuta cu ceva?