Partea 1
Dezvoltare inseamna sa te schimbi , transformare inseamna ca ceva devine ce nu era inainte , ceva se adauga , se scade sau totul se modifica .
Tresar . Privesc in jur , dar o nuanta de un gri intens imi blocheaza orice sansa de a descoperi unde ma aflu . Incerc sa fug , dar nu pot de parca picioarele imi erau prinse de pamant sau cel putin cred ca asa se poate numi acest strat gelatinos de culoare neagra . Sunt ratacita , pierduta intr-o lume oarba , singurul lucru pe care il pot auzi este doar ecoul vocii mele care striga neajutorata . Oare acum mi-a fost menit sa parasesc locul unde m-am nascut , am zambit , am plans ... acesta sa fie oare iadul care imi inunda corpul de teama si disperare ? era oare posibil ca Tatal sa ma fi chemat la el pentru a ma ocroti si pentru a-mi ofei o alta viata , sau demonii sa imi fure sufletul luandu-ma dupa ei in abis ?
Deodata imagini sterse ma imprejmuiesc asemenea unui gard imbibat in foc si suferinta . Am simtit o zguduitura puternica si o voce stinsa imi repeta :
- Nu esti in siguranta ... pleaca , dute , intoarce-te de unde ai venit caci vei fi distrusa .
Am incercat sa raspund la acele indemnuri , dar cuvintele mi-au fost respinse de o mana ciudata care tinea un colier . Acel colier exprima un chip de fata , angelic ce tinea o piatra de culoare cenusie .
- Ia pandantivul si puneti-l la gat . Nu ... stai ca te ajut eu . Pune mana pe el , tine-l strans si ...
Vocea aceea se indeparta tot mai mult , facand loc unor alte voci ce strigau disperate , dar contopindu-se intr-o singura voce .
- Carsis !!!
- Ce se petrece ? am intrebat inspaimantata . Ma aflam in mijlocul unei pajisti luminoase . Pomii ma intampinau aplecandu-se supusi in fata mea , iar micile fapturi ale naturii ce se iveau de dupa acestia scoteau exclamatii de admiratie - ceea ce imi parea destul de ciudat - .
- Nu-ti mai amintesti ?
- Nu imi amintesc prea multe ...
- Vino cu mine .
- Unde ?
- Vei vedea .
M-a ridicat usor , cu atingeri tandre si m-a condus pana la o piatra imensa , ce avea forma de inger . In mijlocul acesteia isi avea locul o ciudata crapatura in care ...
Nu mi-am putut termina toate idelie ce ma ameteau complet , caci din spatele necunoscutului au inceput sa apara si sa creasca o pereche fabuloasa de aripi albe . Stralucirea pe care acestea o emanau te puteau orbi intr-o clipa . Am dat sa fug , dar la primul pas pe care am incercat sa il fac , mainile mi-au fost incatusate de cele ale lui , tinandu-ma nemiscata .
- Nu-ti fie teama , te rog . Mi-a soptit bland in timp ce aripile cresteau din ce in ce mai mari si mai maiestuoase .
Sentimente care mai de care se jucau intr-un mod dureros in sufletul meu incurajandu-ma si dandu-mi putere . Un inger ? nu poate fi ... nu e real .
- Este cat se poate de real .
- De unde ...
- De unde stiu ce gandesti ?
- Da !
- Ei bine vezi tu ... fiecare inger are cate ceva special , o forta , o putere ce il face unic .
- Nu se poate . Chestia asta nu poate fi adevarata . Adica ingeri , magie ... totul este deja prea mult pentru mine , absolut totul este o nebunie .
