De la lumină, la suflet

Nimeni nu are dreptul asupra ta

Sa incepem cu inceputul, de la replica: "Eu ti-am dat viata, faci ce zic eu". Fals! Asa ceva este sub demnitatea umana. Noi am fost creati pentru a fi liberi, pentru a constientiza, a iubii, a intelege, a respecta si evolua. Sa iti pui amprenta asupra celui mai slab ca si tine nu te face om si nici nu te face mai presus ca si altii. De multe ori suntem satul de a fi controlati sau a face ce spune seful. Ei bine, aceste lucruri au pornit de la noi, inca din antichitate. Tot din antichitate am simtit nevoia de a avea un stapan sau a ne supune, nimic mai gresit. De multe ori tind sa cred ca aceste lucruri ne sunt o pediapsa a ceea ce ni s-a ascuns si a faptului ca am lasat cu buna stiinta sa se intample aceste lucruri. Cem mai dureros este faptul ca am acceptat niste ranguri neverosimile si niste etichete nule. Noi nu suntem nici etichete, nici ranguri, nici functii, noi suntem suflete. Am venit aici pentru a evolua, pentru a invata si a fi invatati.
Inca din cele mai vechi timpuri a aparut sclavia tot din dorinta de a supune pe ceilalti, de a arata cine este stapan si cine e cel supus. Toate acestea din dorinta si setea de a arata autoritate si de a rade pe seama "turmei".
Tin minte, parca era ieri, stateam cu bunica si imi povestea despre cum era respectul pe vremea ei. Acelasi ca si in istprie, firca, frica si iar frica. Insa mai spunea ca omul fara frica de Dumnezeu este un om pierdut. Parintii la fel, aceleasi invataturi au incercat sa imi transmita, insa in zadar. Pentru ca eu eram cea care intreba de ce chiar daca in se inchidea gura cu proverbul "Capul plecat sabia il taie". De remarcat este faptul ca turcii dau peste cap proverbul romanesc si ne spun asa: "Capul plecat sabia il taie". Si din nou revin la convingerea modificarii unor invataturi pentru a conduce prin frica.
Sa revenim la ale noastre, dupa cum va spuneam, din mama in mama, din tata in tata, se inoculeaza frica si supunerea fata de cel puternic. Studiind mai multe culturi, cea a romanilor merge mai mult pe blajin, pe tacut, pe umil si tacut. Insa cand vine vorba de aparare, mai mult se apara interesele personale si mai putin sau aproape de loc cand vine vorba de colectiv. E un adevar crunt si dureros ce doar noi doi il putem schimba prin vointa si tarie de caracter. Mai mult sau mai putin posibil, totul depinde de modul si perceptia de gandire.
Cum sa scapam de aceste lucruri? Prin curaj. Avand iubirea si manifestand iubirea Divina, automat prin iubirea fata de Dumnezeu dispare frica, aparand in fata omul puternic si neatins de nici o calamitate. Insa nu trebuie sa confundam partea spirituala cu habotnicia, sunt doua lucruri total diferite. A fi spiritual e una, a fi habotnic e alta. De multe ori habotnicia apare din disperarea de ajutor, din cererea nesabuit umana de atentie, din confundarea Divinului cu umanului.
Tine minte drag cititor, nu lasa pe nimeni sa iti ingradeasca libertatea de gandire, de emotie, de privire, de a fi tu. Doar cei care s-au indepartat de la Esenta, vor incerca sa te ingradeasca, sa te subjuge precum masele de oameni. Un om informat, mereu nu se va lasa supus si nu va lasa pe nimeni sa ii ingradeasca libertatea. Tine minte, esti un suflet liber in Creatia Divina. Esti precum lumina unei limanari intr-o camera umbrita. Aduna cat mai multe lumanari si da lumina zilei in noapte acelei camere. Fi precum apa care inunda desertul uscat, ca mai apoi sa aduca viata in urma sa. Te rog nu intelege gresit, nu in sensul de a distruge, ci in sensul de a fi liber sa curgi printre dunele, crăpături si pietre. Zambeste cand te vei simtii incoltit, doar asa vei arata ca tu si El sunteti una si aceasi, omniprezent si omniscient.
Mai jos am sa va prezint o situatie reala a unei cunostinte. Nu ii vom da numele pentru a pastra confidentialitatea, in schimb, vom alege un nume aleatoriu, Popescu.
"Era o zi placuta de vara, iar Popescu a venit cu capul in pamant pentru ca a ramas corigent la matematica. Parintii lui fiind cunoscuti in sat, la aflarea acestei vesti, s-au innegrit precum norii de furtuna. Tatal fiind mai violent, incepe sa tipe la el si sa-l bata spunand ca i-a facut familia de rusine. Baiatul incremenit, fara sa mai spuna ceva, lua palme peste palme pana avea obrajii rosii. Vazand ca nu mai poate, tatal se oprii si spuse: -Eu te-am facut, eu te omor! Acum mergi si invata, in toamna sa scapi de corigenta altfel ai dat de bai cu mine.
Baiatul se puse pe invatat si de fiecare data cand isi amintea, incepea sa planga. Insa parca din senin aparu minunea, baiatul a inceput sa memoreze si sa inteleaga matematica suficient cat sa scape de corigenta. Curand se facu toamna, baiatul isi da corigenta, e anuntat ca a trecut si vine acasa in graba. Cand ajunge acasa, afla de la vecini ca parintii lui au plecat sa aduca un miel de taiat. In timpul ramas, baiatu isi lua toate cele, isi facu ghiozdanul si fugi de acasa cat a vazut cu ochii. Mai marele lui noroc era ca desii era pe clasa a 10, el avea 18 ani fiind dat mai tarziu la scoala. Cand s-au intors parintii lui acasa nu mainera nicăieri. Au trecut saptamani, au trecut luni si dupa 3 ani isi gaseste mama pe o retea de socializare. Parintii lui stiin ca e mort, nu mai aveau sperante. Popescu isi suna parintii si le spune ca este in Norvegia, la o facultate de arte si lucreaza impreuna cu un arhitect cunoscut. Le multumeste ca l-au iubit, insa le aduce aminte de bataia primita si le spune ca nu se va mai intoarce in tara.
La nici 3 saptamani dupa revederea virtuala, mama baiatului ii trimite un mesaj''Dragul mamei, tatal tau a murit de infarct. Mi-a lasat un biletel in care isi cere iertare pentru ca te-a facut sa suferi si te-ai indepartat de noi". La scurt timp mama lui Popescu incepe sa planga cu lacrimi si sa strige la telefon:' 'Dragu mamii, asa asi fi vrut sa te apar, insa nu am cum si nu am putut. Mamuca mi-a spus ca fata de sot trebuie sa tac si sa ma supun, ca ii sunt al lui. Te rog sa ma ieriti dragu mamii'' si inchise telefonu. Baiatul impacientat isi lua liber de la servici si facu posibilul si imposibilul ca mama lui sa fie langa el. "
Spre buburi mea, Popescu a reusit sa-si aduca mama la el in Norvegia si sa aiba grija de ea. Insa, spe ingrijorarea mea este faptul ca, tot mai multi copii din tara aceasta sau din afara ei au parte de un asemenea comportament. La fel si bietele femei care tac mac si accepta sa fie batute penteu ca asa trebuie, pentru ca femeia e proprietatea barbatului. Rugamintea mea este de a constientiza niste lucruri, nu de a va face inima cat un purece. Constientizati pana in adancurile adancurilor, voi nu sunteti proprietatea nimanui. Femeie, barbat, copile, bebeas, animal, toti sunteti niste fiinte libere, sunteti copii cerului, lumina din lumina Divina.
In incheierea acestui mini capitol, doresc sa va spun un singur lucru, FRICA NU AJUTA, FRICA NU TE FACE OM SI NICI CREDINCIOS.