Mai era puţin peste o săptămână pană la primul concert Tokio Hotel în România. De 10 ani aşteptam momentul, şi acum a venit. Era totuşi o problemă. Biletele erau foarte scumpe, şi, bineînţeles, epuizate. Urma să fie unul dintre multele lor concerte cu casa închisă.
Cu câteva zile în urmă participasem la un concurs pe un site. Premiul erau ultimele 3 bilete VIP din toată ţara, fiecare de două persoane. Trebuia să scriem în câteva versuri de ce am vrea să-i întâlnim pe băieţi. Uşor şi frumos, pentru că mereu mi-a plăcut să scriu versuri.
Ellei nu i-am zis nimic. Nu voiam să se entuziasmeze doar ca s-o dezamăgesc după, în caz că nu câştigam. Dar azi la cafea mi-am verificat mesajele pe e-mail. Eram una din cele trei câştigătoare! Mi se cerea adresa ca să primesc biletele. Am răspuns imediat acelui e-mail. În sfârşit, aveam să ne împlinim cel mai mare vis pe care l-am avut încă de când eram nişte fetiţe.
Elllaaaa! am strigat cât am putut de tare, pentru că ea era încă în camera ei.
Ce s-a întâmplat? m-a întrebat alergând spre mine. De ce ţipi ca o nebună aşa devreme?
Doar i-am făcut semn spre ecranul laptopului meu. Încă nu închisesem pagina şi a văzut şi ea.
De asta ţipam. Nu cred că e cazul să te mai întreb dacă vrei unul dintre bilete, nu-i aşa?
No way! Sigur că-l vreau! Nici să nu te gândeşti să-l dai altcuiva! De ce nu mi-ai zis nimic? Eu mă agitam toată că nu putem merge la concert şi tu să nu-mi spui că poţi face rost de bilete?
Păi nu era nimic sigur. A fost un concurs cu doar trei bilete puse la bătaie, şi îţi dai seama că n-am fost eu singura care a participat. Nu voiam să-ţi spun fără să fiu sigură că am câştigat.
Deci, când avem biletele în mână?
Luni ar trebui să ajungă.
Am început să sărim de bucurie. Până mi-am amintit ceva.
Staaaai! am strigat. Tu îţi dai seama că mai sunt doar 10 zile şi noi, cu gândul că nu putem merge, nu ne-am pregătit? Ce o să purtăm? Cum ne aranjăm?
Că bine zici! Hai să căutăm prin dulapuri înainte de orice altceva. Să vedem întâi dacă se potriveşte ceva ce deja avem.
Am alergat în camera Ellei prima dată. Nici nu era ziua concertului şi deja ochii ei verde-smarald sclipeau de emoţii. Imediat a început să scoată haine şi să le întindă prin cameră.
Imposibil! Parcă nimic nu-mi place destul de mult. a oftat.
Hai să vedem la mine. am încercat s-o încurajez.
Am probat aproape toate hainele pe care le aveam. Nimic nu ni se părea că ne vine destul de bine. Nimic nu era destul de frumos pentru seara pe care aşa de mult am aşteptat-o.
Ştii ce? Uită de tot de ce e în dulapurile noastre. Tocmai ne-am primit salariile aşa că mâine după cursuri, shopping spree la mall. Nu mai e timp de pierdut. Stăm până la închidere şi tot găsim noi ceva care să ne facă cele mai frumoase fete din mulţimea care va fi acolo. În plus, de când n-am mai făcut noi un raid prin magazine?
Bună idee! E cel mai bine să ne luăm totul nou. De machiaj mă ocup eu, clar! Dar parcă aş vrea şi să mă tund, poate să-mi fac ceva diferit la păr. Tu nu vrei? Şi manichiura! Trebuie imediat să facem programare la salon! Sun acum! a sărit în picioare cu telefonul în mână.
Ella şi entuziasmul ei contagios! Nu degeaba e cea mai bună prietenă pe care am avut-o vreodată. În timp ce ea ne făcea programare la salon pentru tuns şi manichiură am început să strâng hainele împrăştiate peste tot. Nu voiam să las aşa un dezastru în cameră şi ştiam că la întoarcerea de la facultate n-o să mai am chef de făcut ordine. Bine că aveam acum timp. După ce am terminat am luat repede micul dejun şi ne-a pregătit de plecare. Evident, niciuna dintre noi nu se mai putea concentra la ce spuneau profesorii. Dar fiind ultimele zile ale semestrului mai mult recapitulam şi treceam note în carnete.
Ne-am întors acasă fredonând tot drumul melodiile noastre preferate şi râzând non-stop. Nu locuim departe de universitate, dar ne-a luat destul de mult ajungem. Traficul din Bucureşti …
În sfârşit acasă! Sunt frântă. s-a plâns prietena mea.
Iar mie mi-e foame. i-am imitat tonul, asta mereu ne amuză pe amândouă. Hai să mâncăm ceva că atâta râs cu stomacul gol nu e bun.
Şi? Ai vreo idee ce vrei să cumperi mâine? m-a întrebat în timpul mesei.
Nu prea. Cel mai probabil o să mă hotărăsc pe loc. Trebuie mai întâi să văd ce e frumos prin magazine. Dar tu?
Mi-ar plăcea nişte pantaloni de piele. Şi poate ceva fără bretele în partea de sus.
Stai! Sper că nu te gândeşti la piele adevărată. am sărit. Ştii că băieţilor nu le place ideea de a purta piele sau blană naturală. Nu că mie mi-ar plăcea mai mult …
Stai calmă, clar că la imitaţie mă gândeam. Dar una bună, să pară naturală.
Bine atunci. Spălăm vasele, la duş, şi apoi la culcare cu noi că ne aşteaptă o zi plină mâine.
După ce ne-am uscat părul, ceea ce a durat ceva, pentru ca amândouă îl avem lung, ne-am pregătit de un drum în lumea viselor.
