Sunt o adolescentă oarecum normală
merg la liceu, citesc, merg prin cluburi. Doar că în schimb nu am părinți, toata copilăria mi-am petrecut o prin orfelinate încercând să îmi găsesc o familie sau mai bine zis ea să mă găsească pe mine.
Mama ma abandonat din prima clipă după ce a iesit din spital , ducându-mă la tatăl meu care nu avea nicio ideie despre mine. Când eram mică nu înțelegeam de ce mă abandonat, cu ce am greșit dar cu căt am înaintat în vârstă am realizat că ea nu avea nicio ideie cum să crească un copil singură la 17 ani. Nici măcar nu avea unde dormi , "bunica" nu a putut accepta faptul că mama esti însărcinată la doar 17 ani așa că a preferat să o trimită tatălui ei (bunicii mei erau divorțati după spusele tatei în jurnalele pe care le-am găsit în pod după moartea lui). M-am întâlnit de câteva ori cu mama și bunicii mei dar de fiecare dată nu a fost asa cum mă așteptam, erau reci cu mine...
Ei bine tata , tata a fost cea mai importantă persoana pentru mine. Ma crescut de la cateva zile pana la 7 ani. Încă imi amintesc ziua în care a murit ... 12 martie 2009 , o zi călduroasă pentru martie , când am ieșit de la ore l-am asteptat 15 minute să vină să mă ia dar nu a apărut așa că am pornit singură spre casă , când am ajuns acasă am început să il caut iar când am intrat în baie lui... l-am găsit pe jos plin de sânge , fiind mică nu mi-am dat seama că el murise încercăm să il trezesc dar totul era înzadar adormise în somnul lui veșnic după ceva vreme m-am dus la vecina de vizazi să îi spun că tata nu se mai trezește. După asta m-am tot plimbat dintr-o familie în altă, dintr-un orfelinat în altul.
Eu sunt Emily Barnes și îmi vei afla povestea.
CITEȘTI
The incredible life of Emily
RandomNu am avut cea mai grea viață din lume dar nici pe cea mai usoara. Te voi iubi mereu, Grayson! Emily Barnes♡